Simion GOCIU
EMINESCU
În osândă, cu migală,
ostenit-ai an de zile
pe ogorul albei file
ctitorind o catedrală.
Din cuvintele suave,
rotunjite în vers teafăr,
ai aprins un nou Luceafăr
din seminţele moldave.
Şi ca meşterul Manole,
coborâşi de pe cupole
luminat de nemurire.
Iar de-acolo, din nemoarte,
ne-ai lăsat slovă de carte –
cea mai sfântă moştenire.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com