La 19 martie distinsa poetă ucraineană, Lina Kostenko, își marchează jubileul de 90 de ani. Este una dintre personalitățile de prim rang, cu care se poate mândri și Universitatea din Cernăuți. O perioadă scurtă de timp viitoarea poetă a învățat aici, la Facultatea de Filologie. Cu ani în urmă ei i s-a acordat titlul de doctor honoris causa al Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți.
Lina Kostenko ține de generația anilor șaizeci, când, în rezultatul „dezghețului hrușciovist”, în Ucraina au început să se desfacă mugurii renașterii naționale. Ea, prin harul său poetic deosebit și prin poziția sa fermă, a devenit una dintre cele mai însemnate personalități din pleiada poeților ucraineni de atunci. Primele ei plachete de versuri „Razele pământului” și „Catargele”, apărute în 1957 și 1958, au fost primite cu mare interes de cititori și critici, iar volumul „Călătoria inimii” a confirmat maturitatea de creație a autoarei, plasându-i numele între cele ale marilor maeștri ai cuvântului artistic ucrainean.
Odată cu încheierea destul de repede a „dezghețului hrușciovist”, în perioada stagnării versurile Linei Kostenko aproape că nu apăreau în revistele literare. Nu a fost o tăcere a poetei, ci mai degrabă un protest al ei. Totodată, ea continua să lucreze intens la romanul în versuri „Marusia Ciurai”, care a văzut lumina tiparului în 1979. Împreună cu volumele „Pe malurile veșnicului râu” (1977) și „Irepetabilitate” (1980) el constituie un fenomen excepțional în poezia ucraineană contemporană. De sub pana măiastră a Linei Kostenko au ieșit apoi poeziile minunate incluse în volumul „Livada sculpturilor care nu se topesc” (1987). În anul 2010 Lina Kostenko semnează romanul „Însemnările unui dement ucrainean”, apreciat de critică drept o opinie ucraineană asupra demenței care are loc în plan mondial.
Creațiile ei au fost traduse în mai multe limbi europene, inclusiv în română. La începutul anilor 90 în ediția în trei volume a poeziei ucrainene contemporane, în traducerea lui Ștefan Tcaciuc, a fost inclus și un ciclu de versuri alese ale Linei Kostenko. În anul 2013, la Cluj, de sub auspiciile Editurii „Grinta” a apărut romanul istoric în versuri a celebrei poete ucrainene „Marusia Ciurai”. Traducerea aparține Emiliei Condrea, iar prefața este semnată de Ioan Dorel Todea.
Anul trecut renumitul istoric literar, Ivan Dziuba, editează volumul „Există poeți pentru epoci…”, o interpretare în complex a creației Linei Kostenko. Autorul și-a numit studiul astfel, folosind cuvintele Linei Kostenko dintr-o poezie de a sa consacrată lui Taras Șevcenko. În versiunea românească a lui Ștefan Tcaciuc ea sună astfel:
Poeţi n-au fost niciodată un milion.
Nemuritori puţini au mai rămas.
Un răzvrătit a fost François Villon,
Iar Goethe – împărat peste Parnas.
Şi printre ei au fost damnaţi destui,
Colerici ori sangvinici posedaţi
Şi diplomaţi neghiobi şi lorzi tehui,
Lunatici şi venetici netrataţi.
Gramaticilor declarau război
Şi fiecare se credea profet…
Cu toţii-n felul lor erau eroi, –
Jigodie n-a fost nici un poet!
Într-adevăr, Lina Kostenko este poeta epocii de mai bine de jumătate de veac din istoria Ucrainei contemporane.
Cu prilejul jubileului de 90 de ani al remarcabilei Lina Kostenko, rețelele de socializare din Ucraina cutează foarte des aforismul poetei despre acea că pentru ca un popor să dispară, lui i se ia limba. Opinia Linei Kostenko se înscrie de minune în realitățile de astăzi, însă trebuie să ținem cont și de un alt factor: această citată poate fi folosită ca un argument destul de convingător și de reprezentanții altor popoare și etnii.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
