Postul Mare se încheie cu Săptămâna Patimilor, cu post negru, pentru ca omul să-şi vadă lumina sufletului. Această rânduire creştinească se îmbină cu simţul de bun gospodar, când, pregătindu-se de sărbătoarea sărbătorilor — învierea Domnului, omul face ordine în casă şi pe lângă casă, precum şi la cimitire, unde-şi dorm somnul de veci predecesorii săi.
La vechiul Cimitir din Cernăuţi, „cel al Horecei”, cum se numea el la început (a fost deschis în 1866), sunt înmormântaţi marii bărbaţi ai românilor din Bucovina. Mormintele lor, vorba scriitorului şi publicistului Dumitru Covalciuc, simt „cartea deschisă a istoriei neamului românesc”. Vin aici s-o citească generaţii după generaţii, cei care simt şi gândesc româneşte.
Acest Panteon necesită o grijă permanentă nu numai din partea serviciilor respective, ci şi a organizaţiilor publice românești. Ele, serviciile care răspund de ordinea în cimitir, nu întotdeauna manifestă o atitudine creştinească. După cum a sesizat acelaşi Dumitru Covalciuc, de la începutul anilor 50 ai secolului trecut s-a observat tendinţa ruşinoasă de acaparare a mormintelor româneşti spre a fi folosite la înhumarea barbară în ele. Astfel a fost găsit loc în Panteonul românesc pentru ofiţeri ruşi şi pentru reprezentanţii elitei sovietice. Aceasta este explicaţia „dispariţiei” mormintelor Aglaei Drogli, sora lui Mihai Eminescu, Vasile Gherasim, autorul unor studii despre istoria Bucovinei, Gheorghe Hurmuzachi, redactor al ziarului „Bucovina”, care a publicat capodopera folclorului românesc „Mioriţa”…
Despre starea jalnică în care se află mormintele înaintaşilor noştri din vechiul cimitir al oraşului s-a vorbit nu o dată la întrunirile societăţilor naţional-culturale româneşti, au fost mobilizaţi activiştii, studenţii, elevii pentru a le menţine în ordinea cuvenită. Vin aici şi bunii creştini, îndemnaţi de simţul datoriei, şi îngrijesc, după posibilităţi, de morminte, fără ca să afişeze aceasta. Dar entuziasmul nu întotdeauna învinge iarba uitării.
Spre deosebire de Capela criptă mitropolitană, mormântul lui Aron Pumnul, profesorul iubit al lui Mihai Eminescu, cripta familiei Bejan, cripta familiei lui Ion Zbiera, vestitul profesor universitar, cripta familiei Baron Eudoxiu Hurmuzachi, multe morminte şi cripte ale vrednicilor români sunt deteriorate, cu mare greu se pot citi inscripţiile. Ele simt năpădite de buruieni şi de arbuşti, având alături grămezi de gunoaie. Această privelişte face şi mai apăsătoare atmosfera de aici.
În noaptea învierii Domnului vor arde lumânări în faţa Capelei cripte mitropolitane. Lumina lor purificatoare este şi pentru a citi şi a înţelege această „carte deschisă a istoriei neamului românesc”, pusă aici, unde memoria se întâlneşte cu veşnicia, unde nu trebuie să fie loc pentru indiferenţă şi nepăsare. Să avem grijă de trecut pentru ca viitorul să nu arunce în noi cu pietre.
Vasile CARLAŞCIUC
