In memoriam
S-au împlinit 40 de zile de la trecerea în Eternitate, în Împărăţia Cerurilor, de unde izvorăşte şi se revarsă peste fiinţa umană lumina cea necreată, a poetului Mircea Lutic. Fiind unul dintre cei mai distinşi poeţi din Cetatea Cuvântului Românesc – Cernăuţi, pe care triumfă flamura eminesciană, Mircea Lutic a tins să dea cuvântului artistic sclipirea şi profunzimea cuvântului din Scripturi. Aşa va rămâne el pentru totdeauna în istoria literaturii române.
Mircea LUTIC
Destin proniator
Un dar ţi-a rămas din edenul pierdut,
Spre-ai pune pe semenii tăi în minune:
Să-ntrevezi nevăzutele în văzut,
Neauzitele-n urechi să-ţi răsune.
Să dezlegi viaţa prin număr şi semn,
Cuvântul ctitoritor să te împline.
Veghind în neant ca-ntr-o rugă, solemn,
Lumina eternă să te înlumine.
La cina Domnului ţi-e locul menit,
În preajma celor cu înscriere-n Cartea
Trăirii heruvice întru nesfârşit.
Logodna cu cerurile în deplin
E fapta proniatorului destin
Ce înctitoreşte prin moarte nemoartea.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com