Aşa afirmă doamna Sofia ROŞCA, artistă amatoare, meşteriţă şi poetă populară. Odată cu apariţia ei în scenă, consătenii frapaţi de talentul ei ziceau: „Mai avem o Sofie care ne proslăveşte Marşinţiul”. Însă, înainte îi mai aşteptau o surpriză: Sofia Roşca s-a dovedit a fi şi una dintre cele mai iscusite brodeze din sat, iar pe paginile ziarului raional din Noua Suliţă au început să apară tot mai des versuri scrise de ea.
În componenţa grupului etno-folcloric „Ţărăncuţa”, doamna Sofia Roşca evoluează la cele mai importante sărbători ale comunităţii româneşti din regiune, precum şi în Moldova, România. Ca brodeză ea a confecţionat pentru toate membrele „Ţărăncuţei” costume populare autentice zonei etno-folclorice respective, iar ca poetă a îmbogăţit repertoriul cu cântecele sale. Şi iată că, în cele din urmă, doamna Sofia şi-a încununat creaţia cu primul său volum de versuri „Vai, ce mare bogăţie!”, care a fost lansat săptămâna trecută la Noua Suliţă.
Mai rar cine dintre autori, chiar cu renume, scoate pe coperta cărţii un titlu cu semnul exclamării. Dna Sofia Roşca a îndrăznit s-o facă, exprimându-şi sincera bucurie că are trei fraţi şi şapte surori, copii şi nepoţi. Este o exclamaţie a sentimentului de fericire care izvorăşte şi dintr-o mare bogăţie spirituală.
„Doar în versuri îţi poţi exprima bucuria şi durerea”
Doamna Sofia Roşca tot mai mult se convinge că talentul ei este un har de la Dumnezeu. Cu stiloul, dar şi cu acul în mână, ea îşi alină durerile, retrăirile. Şi bucuriile, de asemenea, o îndeamnă să caute cuvântul poetic. Mult timp harnica gospodină din Marşinţi a scris versuri pentru sine, fără să ştie cineva. Şi această tăcere sau ieşire din anonimat s-a produs spontan, la Mănăstirea Hâncu din Republica Moldova, în Duminica Mironosiţelor. După sfânta liturghie, în curtea lăcaşului de închinare s-a ţinut un spectacol religios. La dorinţă oricine putea urca în scenă pentru a cânta şi recita ceva. Doamna Sofia a urcat şi ea, declamând două din poeziile sale. „Îmi amintesc că era multă lume, va spune ea mai târziu, într-un interviu. Se adunaseră din toate colţurile Moldovei, ba şi din ţări vecine. 
Când am început să recit versurile, s-a făcut o linişte totală, de parcă nu era nimeni în jurul meu. Stareţul mănăstirii, arhiepiscopul de Ungheni şi Nisporeni, Petru, împreună cu o mulţime de preoţi şi monahi s-au apropiat de mine şi mi-au mulţumit pentru participare. Nu voi uita niciodată cuvintele stareţului, care mi-a spus că voi avea mare păcat, de voi ascunde acest har de la Dumnezeu. Aceste cuvinte au fost ca un imbold pentru mine. Şi de atunci scriu cu o deosebită inspiraţie”.
La lansarea primei sale cărţi (spunem acest lucru, fiind convinşi că Sofia Roşca va semna şi altele), autoarea i-a adunat pe cei mai apropiaţi sufletului ei, şi deoarece neamul Roşca de la Marşinţi este numeros, sala a fost plină.
– Sunt foarte bucuroasă că v-aţi adunat astăzi toţi cei dragi sufletului meu, când a văzut lumina tiparului prima mea carte de versuri. Este o carte dedicată fraţilor şi surorilor mele – cea mai mare bogăţie a mea.
Metodista de la Institutul postuniversitar pentru perfecţionarea cadrelor didactice, doamna Lilia Govornean, care a îngrijit volumul de versuri al Sofiei Roşca, a declarat că a îndemnat-o să facă acest lucru fiind convinsă că slova poetei populare „va fi sorbită cu nesaţ ca o apă vie a sufletului”.
Prezentând cartea pe care a prefaţat-o, doamna Lilia Govornean şi-a amintit că în cadrul unui seminar pentru profesorii de română din regiune, desfăşurat la Şcoala medie din Marşinţi, a fost invitată şi doamna Sofia, care a recitat în faţa lor poezia „Urgentă telegramă” – o dramă versificată a mamei care a crescut feciori şi fete şi la finele vieţii a rămas nu numai cu iarna în plete, ci şi cu răceala singurătăţii în casă. Profesorii de română au menţionat că are un mesaj educativ puternic, au cerut copia acestei poezii. Iată aşa, doamna Sofia s-a simţit necesară societăţii.
„O ţară, o casă, un grai”
Lansarea cărţii de debut a Sofiei Roşca n-a fost o sărbătoare de familie, deşi toţi cei prezenţi s-au simţit ca o familie unită, ci una de însemnătate raională, fapt menţionat de primele persoane din conducerea raionului şi oraşului Noua Suliţă, satului Marşinţi. Unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Roşca, domnul Ştefan Gligor, vestit conducător agricol din ţară, i-a mulţumit din suflet doamnei Sofia pentru „Balada lui Ştefan”. „În câteva pagini aţi descris întreaga mea viaţă. Ceea ce faceţi va rămânea în inimile oamenilor, iar cartea aceasta o vor citi şi noile generaţii de marşinţeni. Aţi lăsat boabe de aur pe ogorul sufletului”. Nu în zadar un cântec scris de bunicuţa Sofia a fost interpretat de nepoţica ei Natalia, iar poezia „Telegramă urgentă” – recitată de Tatiana, o altă nepoţică de la frate. La fel a apreciat osârdia şi iubirea fierbinte a autoarei faţă de neam şi grai poetul Vasile Vascan, un alt fidel prieten al familiei Roşca. Poeţii Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, şi reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuţi, Edmond Neagoe, au încurajat-o pe dna Sofia Roşca să continue ceea ce face, căci face pentru spiritualitate, cea mai mare bogăţie a omului.
Sofia, în traducere din greacă, înseamnă „înţelepciune”. E un nume foarte răspândit în Marşinţi, or, localnicii preţuiesc mult omul înţelept, care e şi un gospodar bun, un familist minunat şi un iubitor de frumos. Toate aceste calităţi le întruneşte Sofia Roşca, declarând că iubirea faţă de oameni e cea mai mare bogăţie.
Vasile CARLAŞCIUC