Magia literelor din primul manual al elevilor

Screenshot_3

Interviu cu autoarea „Abecedarului”, Elena PILIGACI

– Doamna Elena, dumneavoastră ca metodistă la ciclul primar în cadrul Institutului regional pentru învățământul postuniversitar, continuați tradiția de alcătuire a manualelor pentru școlile românești din Ucraina. Sunteți autoarea „Abecedarului”, scris în corespundere cu Programa noii școli din Ucraina, în vigoare acum al doilea an. Dar țineți minte „Abecedarul” din care ați învățat dumneavoastră?

– Desigur, deseori imaginația mi-l aduce în față. Avea coperta de culoare galbenă, cu un desen atrăgător și semnificativ pe ea. Este prima și cea mai scumpă carte a elevului, după care el învață să citească. Țin minte și abecedarul după care au învățat și copiii mei. Era la începutul anilor nouăzeci, când Ucraina devenise independentă, iar școlile românești din țară, ca și cele din Moldova, au trecut la grafia latină – haina firească a limbii noastre. În acel moment în școlile noastre era o criză de manuale și Ministerul Educației din Ucraina a permis să fie aduse abecedare din România. Apoi cei mai buni învățători-metodiști din regiune au fost antrenați la alcătuirea manualelor. Mi s-a încredințat și mie misiunea de a fi autoarea „Abecedarului”.

– Faceți parte din generația care a învățat să citească după „Abecedarul” adus din Moldova (era doar în perioada sovietică), copiii dvs. s-au folosit de abecedarele din România, iar elevii de astăzi învață după „Abecedarul” alcătuit de dvs. și editat la Cernăuți. Ce deosebire există între aceste trei manuale cu același titlu – „Abecedar”?

– Ordinea însușirii literelor este aceeași. Or, „Abecedarul” nu este altceva decât o magie a literelor. În toate aceste trei manuale sunt texte despre cei mai reprezentativi clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu și Ion Creangă. În manualul scris de mine persistă neapărat și coloritul ținutului bucovinean, al țării în care trăim. Țin minte și acum o poezie memorizată din „Abecedarul” pe care l-am purtat în ghiozdan. Este o poezie despre pace de Grigore Vieru. Aceasta mi-a generat ideea de a introduce în edițiile următoare ale „Abecedarului” a unor poezii de acest minunat poet și neapărat poezia despre pace, căci în zilele noastre pacea este un cuvânt foarte dorit.

– Proveniți dintr-o familie de pedagogi, mama dvs. a fost învățătoare la clasele primare la Școala medie din Târnauca. Ați ales profesia mamei. Dar ce ne puteți spune despre prima învățătoare?

–Am urmat primele clase la Şcoala din Satul Mare, locuiam atunci la bunica, și prima mea învățătoare a fost Ana Berciuc, pedagog cu har deosebit și care, cu timpul, a devenit o animatoare a vieții spirituale a românilor din regiunea noastră. Din păcate, ea nu mai este printre noi, dar a rămas pentru totdeauna în memoria mea. Acum, având un stagiu solid de pedagog și metodistă, pot să apreciez la justa valoare iscusința ei profesională. Ea pe atunci aplica niște metode, despre care în prezent se vorbește ca ceva nou în procesul de instruire. Învățătoarea de clasele primare e ca a doua mamă a copiilor. Ea le altoiește dragostea de carte și permanent are grijă de acel altoi. Ciclul primar este fundamentul pe care se bazează știința de carte, de aceea și rolul învățătorului este deosebit.

Ce pot să spun despre colegii mei, despre învățătorii de clasele primare de la școlile românești din regiune? Sunt foarte uniți și responsabili de ceea ce fac. Visez să editez o revistă, fie anuală, despre cei mai buni pedagogi ai noștri, despre metodele lor de instruire și despre problemele din învățământ. Asemenea reviste există în Moldova şi România. În Ucraina, de asemenea, se editează reviste de specialitate, dar noi avem nevoie de o publicație pentru școlile românești.

Ca autoare a „Abecedarului” mai visez ca acest manual să fie dăruit fiecărui elev, căci este prima lui călăuză pe drumul lung în lumea cunoștințelor.

Vasile Carlașciuc

Libertatea Cuvântului

Lasă un răspuns