Martirajul anului 1942

27 05 2022 F 3

Iosif al lui Ion  Ţighera, născut la 1900, în localitatea Tereblecea din Bucovina, a fost arestat de către grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 4 iunie 1941 şi acuzat de faptul că şi-a „trădat patria”. Apucă drumul suferinţelor spre regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde se stinge din viaţă pe data de 14 aprilie 1942. Departe a rămas Ţara lui mândră, „Ţara primăverii”, ca să-l plângă.

Tot în aceeaşi zi de primăvară, în aceeaşi regiune îndepărtată Sverdlovsk, unde „scrâşnesc sub zări Golgotele durerii”, s-a înălţat la ceruri ţăranca Saveta a lui Mitrofan Mocreniuc, care a văzut lumina zilei la 1898, în pitoreasca localitate Crasna de la poalele Carpaţilor legendari. Românca a fost arestată de către autorităţile comuniste sovietice pe data de 5 mai 1941 şi acuzată de „trecere ilegală a frontierei de stat”. La 20 iunie 1942, când munteanca dormea în pământul străin al Siberiei, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS o condamnă la 5 ani de închisoare.

Fiind inclus de către autorităţile staliniste în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, Constantin al lui Nicolae Gafu, născut la 1891, în satul Molniţa, fostul judeţ Dorohoi al României, este arestat de reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 27 iulie 1940 şi întemniţat în straşnica închisoare enkavedistă cernăiţeană, unde au început interogatoriile bestiale. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare, va fi transferat în regiunea Sverdlovsk, împânzită cu o largă reţea de lagăre sovietice de exterminare, unde a închis ochii pentru totdeauna pe data de 16 aprilie 1942. A rămas să-şi doarmă somnul de veci în pământ străin, departe de glia străbună, de Molniţa lui dragă, „cu văi cu doine şi turme de mioare”.

Românul Radu al lui Constantin Hotinceanu a apărut în această lume la 1922, în frumosul oraş Cernăuţi de pe malul istoricului Prut. Cu dorul de libertate permanent aprins în piept, tânărul porneşte spre frontiera de la Lunca, dorind să treacă în Patria istorică. Va fi arestat de grănicerii sovietici în ziua de 28 ianuarie 1941. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judecată, ţinută în localul închisorii cernăuţene, în zilele de 28-31 martie 1941, îl condamnă la 10 ani de detenţie. Apucă drumul suferinţelor spre blestemata regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde moare la 16 aprilie 1942. A părăsit pentru totdeauna „meleagul său de cântece şi dor”.

Tot spre Lunca a pornit şi ţăranul Nicolae al lui Nichita Polişciuc, născut la 1900, în satul-martir Mahala. Nimereşte şi el în mâinile grănicerilor stalinişti, în dimineaţa zilei de 28 ianuarie 1941. Acelaşi tribunal militar sovietic îl condamnă şi pe acest mândru mahalean, dornic de libertate, la 10 ani de lagăr. În aceeaşi zi de 16 aprilie 1942, în aceeaşi regiune Sverdlovsk din groaznica Siberie, porneşte spre împărăţia cerului românul, lăsând în urma sa amintirea-i veşnică.

Petru GRIOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий