El a deschis pentru prima dată ochii înțelegerii la 1910, într-o localitate mare şi frumoasă, viaţa căreia se scurgea domoală, aşa cum curge apa Prutului pe câmpia Moldovei. S-a născut când soarele a început să coboare sub geana zării şi frunzele cireșilor din preajma casei părinteşti tremurau sub adierea serii. Din copilărie a iubit munca. Cu timpul, ea a devenit pentru el o încordare aprigă, care-i absorbea fiinţa întreagă. I-a ajutat întotdeauna pe cei din jurul său, pe harnicii locuitori ai acestui sat cu noroc. Călăii stalinişti l-au arestat în ziua de 29 mai 1941, acuzându-l de „complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”. Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 3 ani de detenţie. Va fi întemniţat în lagărul de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk. Aflându-se în condiţii de trai inumane, ţăranul din Boian, Ion al lui Petru Şugan, se stăruia să îndeplinească toate normele de lucru, impuse de către administraţia lagărului, dorind să iasă din acest loc al infernului. Însă, în august 1943, bucovineanul este din nou adus în faţa tribunalului bolşevic şi primeşte 8 ani de temniţă „pentru agitaţie antisovietică”. A rămas vatra copilăriei şi tinereţii sale, cu chipurile boincenilor, care strălucesc în zarea îndepărtării ca scumpe icoane pe tâmpla trecutului.
În aceeași zi de 13 iunie, muncitorul Ion al lui Gheorghe Dâca, născut la 1922, în localitatea Pătrăuţii de Sus, arestat, pe data de 20 martie 1941, de către grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, primeşte 5 ani de temniţă stalinistă pentru faptul că, chipurile, „a avut intenţii să-şi trădeze patria”. Acest tânăr a intrat în numărul martirilor neamului, care merg pe drumul veacurilor, fiind acei neobosiţi semănători de suflet şi de vitalitate românească, având covârşitorul lor rol jucat în istoria suferinţelor naţionale. Prin vrednicia lor au înălţat generaţia părinţilor şi buneilor noştri la treapta măreaţă de sacrificare pentru idealul Patriei străbune.
Alt tânăr, tot din pitoreasca localitate Pătrăuţii de Sus, care a sosit în casa părinţilor săi la 1920, ca un dar al Domnului, porneşte şi el spre Patria libertăţii în ziua de 20 martie 1941. Nimereşte în mâinile grănicerilor bolşevici. Încep interogatoriile şi tortura, chinurile cristice în cazematele pline de groază ale primului stat socialist din lume. Ţăranul va răspunde cu demnitate la toate insinuările enkavediştilor, fiindcă a fost crescut într-un mediu al demnităţii şi cinstei, păstrându-şi sufletul curat în lumina zilelor viitoare. Tot pentru „intenţia de a-şi trăda patria” sovietică, Ion al lui Simion Ursulean, pe data de 13 iunie 1942, este privat de libertate pe un termen de 3 ani. S-a îndreptat către împărăţia infernului acest bucovinean cu glas şi chip frumos, iar în sărmana lui inimă se revărsau valuri de dor şi de durere înăbuşită.
În acei îndoliată zi de 13 iunie, când amintiţii mai sus martiri erau condamnaţi la ani grei de suferinţă, în lagărul bolşevic de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, a coborât în somnul veşniciei martirul Iordache al lui Dumitru Lenza, născut la 1909, în satul Igeşti din Bucovina. În toamna de aramă a anului 1940, cu veşnicul dor al iubirii de Ţară în inimă şi cu o fermecătoare dorinţă de a ajunge în mediul unei lumi plină de dragoste şi lumină, se îndreaptă românul spre hotarul instalat în Cireşar. N-a avut norocul să-l treacă. Apucă drumul martirajului cu icoana Mântuitorului în suflet, care revărsa asupra lui roua milei sale dumnezeiești.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com