Aceste cuvinte aparțin genialului poet român, Tudor Arghezi. Ele se referă indirect la străvechiul obicei al Mărțișorului la români, cât și la locul unde poetul și-a ridicat casă – pe Dealul Mărțișorului de pe malul drept al Dâmboviței la București.
Ţinerea obiceiului din strămoşi făcea ca fetele să alerge de 1 martie spre primii pomi înfloriţi şi să atârne acolo mărţişoarele primite cu speranţa că astfel îşi vor întâlni ursitul. Şi primii pomi înfloriţi erau gherghinarii, un fel de mărăcini care se umpleau de flori albe. Tudor Arghezi avea să descrie acest ţinut care l-a impresionat atât de mult, încât l-a denumit patria literaturii sale: „Mărţişorul e patria literaturii mele. De acolo au ieşit „Cuvintele potrivite” şi toate scrierile adunate acuma într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie… Pentru mine, Mărţişorul e un lucru de neuitat. Cred că acolo mi s-a plămădit cerneala şi mi-a înviat oarecum condeiul”.
Văzând toți copăceii împodobiți cu mărțișoare, Tudor Arghezi s-a gândit că nu e un nume mai potrivit decât „Mărțișor”. Tot aici, departe de forfota orașului, poetul a ales să-și construiască și casa. La început, zona era pustie. Arghezi a trebuit să facă pionierat. El a introdus apa curentă la Mărțișor, a adus curent electric și a pietruit strada. Primul sunet de telefon s-a auzit tot la familia Arghezi. Și pentru că splendida așezare a Mărțișorului simțea nevoia să aibă o biserică proprie, a răsărit dintre cireși și caiși o floare mare de nufăr cu turlă și clopotniță. În anul 1943, la 1 august, preotul Mihai Tătărâm a pus piatra de temelie a unei mândre biserici cu hramul Sfântul Gheorghe (în imagine). I-a spus simplu și ei – „Mărțișor”. Poetul venea adesea să se roage și el aici, iar de sărbători își aducea întreaga familie. Chiar și azi numele lui e trecut la pomelnic.
În lunca iubită de Arghezi s-a născut şi a copilărit Maria Tănase – celebra cântăreață din România.