Igeşti – satul mamelor-eroine
Igeştiul, situat la poalele Carpaţilor, la 2 kilometri de Ciudei şi vechiul drum Maria Tereza, dăinuie în istorie de la 17 august 1428. Legenda lui spune că satul a fost întemeiat de ostașii lui Ștefan cel Mare, care, după luptele victorioase cu turcii, au primit în dar de la voievod terenul împădurit de sub Carpați, cu statutul de răzeși, adică țărani liberi. În perioada interbelică, Simion Rely, a editat la Cernăuți cartea „Satul Igești”, în care menționează faptul că populația Igeștiului consta din trei stări sociale: răzeșii, mazilii și țăranii pe moșie. Locuitorii satului chiar şi acum vorbesc cu mândrie că neamul lor provine de la acei ţărani liberi de odinioară – răzeşii. Chiar şi unul dintre cele mai frumoase restaurante de prin părţile locului, construit la o margine a Igeştiului, poartă denumirea „Răzeşi”. Aici se joacă nunţi, se fac cumătrii, neamul „răzeşilor” continuă…
Pe timpul administraţiei austriece, Igeştiul a făcut parte din Ducatul Bucovinei, iar în perioada interbelică – din Plasa Flondoreni a judeţului Storojineţ. La 28 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat o parte a Bucovinei, numind-o Bucovina de nord, şi Igeştiul s-a pomenit în componenţa RSS Ucrainene. Primii ani de existenţă sub steaua roşie au rărit populaţia satului: sute de oameni nevinovaţi au fost ridicaţi şi duşi în Siberia şi Kazahstan, unde jumătate dintre ei îşi dorm somnul de veci.
Igeştenii sunt oameni cu credinţă în Dumnezeu. La începutul secolului al XVIII-lea ei au cărat cu caii lemn din pădurea de alături şi au construit o biserică. Din 1702 ea a servit drept locaş de închinare până în ultimul an al secolului al XX-lea. Un sat mare ca Igeştiul, cu o populaţie de 5,6 mii de oameni merita o biserică mai mare. Şi ea a fost construită în perioada 1994-2000. Constructorii, ajutaţi de bărbaţii satului, au lucrat cu zel şi au săvârşit construcţia bisericii până la Crăciunul din 2000, când întreaga lume creştină a marcat două milenii de la naşterea Mântuitorului. Noua Biserică din Igeşti, care a moştenit hramul celei vechi din lemn – Sfântul Dimitrie, a fost sfinţită cu participarea mitropolitului de atunci al Bucovinei şi Cernăuţiului, Onufrie.
Şi învăţământul la Igeşti are o istorie bogată. El a început cu 133 de ani în urmă, iar de 40 de ani în sat funcţionează Şcoala medie.
Vechiul sat al răzeşilor, Igeşti, acum e totalmente înnoit. Gospodarii de aici, folosindu-se de posibilitatea de a lucra peste hotare, şi-au construit case ca nişte palate. Viaţa economică a satului e destul de intensă: la Igeşti funcţionează cinci secţii de prelucrare a lemnului şi una de fabricare a secţiunilor din beton armat pentru garduri, 40 de magazine. În sat sunt peste o mie de automobile, dar şi multe tractoare. Igeştiul este unul din puţinele sate din Ucraina, unde natalitatea depăşeşte cu mult mortalitatea. Aici sunt 235 de mame-eroine. Prin urmare, „neamul de răzeşi” are mulţi urmaşi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com