Berestea: 565 de ani de dăinuire în istorie, la hotarul a două culturi
Berestea, care şi-a avut iniţial vatra lângă nişte ulmi, a intrat oficial în istorie la 8 iulie 1456. În istoria zbuciumată şi totodată glorioasă a Moldovei medievale din secolul al XV-lea, cu un an înainte de urcare pe tronul ţării a lui Ştefan cel Mare. O legendă îndreaptă lumină asupra denumirii localităţii, susţinând că ea provine de la cuvântul slavon „berest”, adică „ulm”. În partea de est a satului, în valea râuleţului Cerlena, afluent al Prutului, se afla localitatea Borici, care apoi a fost arsă de turci în drumul lor spre cetatea Hotinului. Iar cei care veneau să se aşeze cu traiul acolo, localnicii îi trimiteau pe dealul dinspre apus, acoperit cu ulmi. Aşa s-a format un nou sat, purtând numele copacilor defrişaţi. La 8 iulie 1456, boierul Dobru, pentru slujba sa credincioasă, este răsplătit de către domnitorul Moldovei, Petru Aron (adversarul de moarte al lui Ştefan cel Mare), care „i-a întărit ocina” cu mai multe localităţi, printre ele fiind şi Berestea. Reiese că uricul lui Petru Aron este „certificatul de naştere” al Berestei.
La începutul secolului al XVII-lea moșiile și satele Doljoc și Berestea au aparținut vornicului Ștefan Prăjescu. La 15 septembrie 1631, Moise Movilă, domnul Moldovei (fratele mai mic al lui Petru Movilă, slăvit Mitropolit al Kievului), întărește împărțeala dintre feciorii acestuia şi în uricul respectiv iarăşi figurează Berestea. Localitatea este amintită și într-o carte domnească din 19 octombrie 1642, scrisă în cancelaria domnitorului Moldovei, Vasile Lupu. Vestitul istoric român, Nicolae Iorga, publică un document datat la 17 august 1663, în care se concretiza că jumătate a satului Berestea aparţinea „Anisiei, sora Lupului Varic”.
În anul 1735 în centrul satului Berestea a fost ridicată o biserică din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În faţa altarului ei s-au închinat locuitorii satului timp de 261 de ani. Biserica există şi acum, ca o mărturie a istoriei, iar alături de ea funcţionează alta nouă, construită cu eforturile sătenilor şi sfinţită în august 1996. La o sută de ani după ctitorirea bisericii de lemn din Berestea, preotul din sat a avut marea onoare de a-l boteza, la Cristineşti, pe viitorul scriitor-enciclopedist român Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Din 1715 şi până 1812, aproape un veac, Berestea a făcut parte din raiaua Hotinului, supusă Imperiului Otoman. Apoi s-a pomenit în alt imperiu – rus, în noua unitate teritorial-administrativă – gubernia Basarabia. Iată de ce în timpul Primului Război Mondial tinerii beresteni au fost luaţi în armata ţaristă, o parte dintre ei căzând în lupte. Întru veşnica lor pomenire, în perioada interbelică, în curtea bisericii a fost ridicată o cruce. O altă cruce dintr-un complex sculptural ne aminteşte de cei 66 de beresteni, care şi-au pierdut viaţa în cel de-al Doilea Război Mondial.
Învăţământul în Berestea îşi are începutul în 1882. Spre sfârşitul anilor 30 autorităţile române au pus la cale construcţia unei clădiri pentru şcoală. Lucrările n-au fost încheiate, căci în ţinut a fost instaurată puterea sovietică. Fiii şi fiicele gospodarilor din sat au învăţat în două schimburi în acea clădire a şcolii, fără să bănuiască faptul că ea era doar jumătate din edificiul prevăzut în proiect. În 1971, la începutul anului de învăţământ, a fost dată în exploatare noua şcoală cu două etaje. În curând, la finele lunii august se vor împlini 50 de ani de la acel eveniment de neuitat din viaţa satului Berestea. Locuitorii lui îl vor marca odată cu marea sărbătoare creştină a Adormirii Maicii Domnului – hramul bisericii din sat.
Berestea, sat cu denumirea provenită de la un copac, se află la hotarul a două lumi spirituale: înainte, spre est, începe arealul ucrainean, iar spre apus – arealul românesc. Ea, Berestea, este o ramură din arborele neamului său, cu rădăcinile pătrunse adânc în istorie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com