Localitate de pe malul Siretului, străjuită de munţii Carpaţi
Localitatea Berhomet pe Siret a fost atestată în secolul al XV-lea, făcând parte din Ţara Moldovei. Denumirea ei, potrivit unor versiuni, provine de la denumirea „Berg”, ce în traducere din germană înseamnă „de munte”. Berhometul, într-adevăr, se află la poalele munţilor Carpaţi. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berhomet pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei. De la sfârşitul secolului al XVII-lea satul a aparţinut familiei Wassilko, aceasta ridicând acolo un castel.
La 30 noiembrie 1886 a fost inaugurată calea ferată Adâncata-Berhomet pe Siret-Carapciu, primii călători fiind, printre alţii, baronul Alexandru Wassilko, căpitanul ţării, baronul Mustaţă, reprezentant al comitetului ţării, baronul Eugen de Stârcea, baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, baronul A. Petrino şi cavalerul Ion de Zotta – nume marcante în istoria Bucovinei.
În 1887 baronul Alexandru Wassilko a iniţiat construcţia unei noi biserici cu hramul Sfântul Nicolae, finalizată în 1889. De moşia lui Wassilko ţinea şi satul Şipotele pe Siret. Potrivit recensământului din 1890, Berhometul a fost considerat târg. În 1963 el a primit statutul de orăşel.
În timpul Primului Război Mondial, în anul 1915, castelul din Berhomet a fost distrus de cazacii din armata rusă, precum şi casele care au aparţinut familiilor de etnie română.
Despre ultimii descendenţi din familia Wassilko scrie Maria Matios în epopeea sa „Ţara Fagilor”, ieşită de sub tipar anul trecut. În Berhometul actual funcţionează unul dintre cele mai mari combinate forestiere din regiunea noastră, aici se află administraţia Parcului Naţional de ocrotire a naturii „Vijniţa”. Drumul de la marginea de vest a orăşelului duce spre Şepit, unde recent a fost anunţată reconstrucţia punctului de trecere a frontierei ucraineano-române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com