Tărăsăuți – sat cu oameni harnici ca albina
Această frumoasă localitate, așezată în Valea Prutului, se apropie de finele celui de-al șasea secol de dăinuire în istorie. Istoricul Arcadie Moisei, autorul unei schițe istorice despre Tărăsăuți, și scriitorul Grigore Crigan susțin că satul lor de baștină este una din cele mai vechi așezări din Țara de Sus a Moldovei. Arcadie Moisei confirmă că satul medieval Tărăsăuți a fost pentru prima dată atestat documentar la 1473. El a fost amintit în letopisețul lui Macarie și de două ori în cronica lui Grigore Ureche.
Se crede că în secolul al XIV-lea, descălecătorii Moldovei, care au ajuns la șesul Prutului, au găsit pe teritoriul satului de astăzi un prisăcar cu numele Taras, de la care și provine, cică, denumirea localității, și s-au statornicit aici cu traiul. „Apele Prutului împodobeau masa tărăsăuțenilor cu pește, mișcau roțile mai multor mori, permiteau gospodinelor să spele rufele, să mureze cânepa sau să ghilească pânza”, citim în schița lui Arcadie Moisei.
Legenda despre acel prisăcar, primul locuitor al satului, are semnificații profunde. Ocupația de prisăcar cere anumite calități: hărnicie, străduință. Un om care îngrijește de stupi este, în majoritatea absolută a cazurilor, bun și curat la suflet. Vorba proverbială a poporului – harnic ca o albină – îi caracterizează de minune pe tărăsăuțeni, oameni cu spirit de gospodar și de întreprinzător. E de ajuns să treci pe ulițele Tărăsăuțiului de astăzi și să te convingi de aceasta.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
