Draniţa – sat cu agricultori eroi
Localitatea din Valea Prutului, situată între Costiceni şi Coşuleni, are o istorie care se pierde în negura timpurilor. Denumirea ei actuală, Draniţa, a fost oficializată în 1947. Până atunci satul se numea Şendreni, cu prima atestare documentară în anii 1646 şi 1665, el fiind proprietate a cunoscutelor familii boiereşti din Moldova – Hâjdău şi Şandrea. Cercetătorii istoriei localităţii presupun că de la numele boierului Şandrea provine şi denumirea satului – Şendreni. Alături se află satul Negrinţi, care a făcut parte din Consiliul sătesc Draniţa, acum considerat un cot al acesteia. Însă, la Negrinţi, în urma săpăturilor arheologice au fost descoperite aşezări străvechi, încă din mileniile IV-III înainte de era noastră. Erau aşezări ale agricultorilor din perioada preistorică.
În toate timpurile localnicii au fost agricultori iscusiţi, nemaivorbind de perioada sovietică. În anul 1947, la Negrinţi a fost creat colhozul, preşedinte fiind ales Vladimir Savciuc, întors numai ce de pe front. Apoi colhozul din Negrinţi s-a unit cu cel din Şendreni, formând o gospodărie cu un potenţial mai mare, încredinţându-i conducerea tot lui Vladimir Savciuc, care s-a învrednicit de steluţa de Erou al Muncii Socialiste. O astfel de distincţie a fost înmânată şi lui Serafim Bejan, agronom emerit al Ucrainei. Agricultorii locali s-au încumetat şi au construit o staţie electrică. Ea a funcţionat până la începutul anilor 60, când localitatea a fost conectată la reţeaua electrică raională.
În 1967, pe finanţele gospodăriei locale, a fost ridicată Şcoala din Draniţa, care funcţionează şi astăzi. De la deschiderea şcolii au trecut 53 de ani şi, evident, ea nu poate concura cu şcolile-model din alte sate nouăsuliţene, cu mult mai noi şi cu condiţii excelente pentru instruirea şi educarea copiilor sătenilor. Însă, Şcoala din Draniţa îşi are meritele sale. Ea dispune de un muzeu al naturii foarte bogat, este unica instituţie de învăţământ din raion, care are în curte un monument al cărţii, precum şi o fântână. La neobişnuitul concurs raional al fântânilor ea a ocupat primul loc. Însăşi atmosfera din jurul şcolii îi predispune pe copiii satului să iubească ştiinţa de carte. Simbolul vieţii – izvorul – şi simbolul înţelepciunii – cartea – se află alături în curtea largă, frumos amenajată a Şcolii din Draniţa, exprimând esenţa existenţei noastre pe acest pământ.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
