După nici jumătate de an de la înființarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei / BOU (condusă de mitropolitul Epifanie), pe baza tomosului acordat de Patriarhia Constantinopolului în ianuarie a.c. și organizarea, în decembrie 2018, a unui Sinod extins cu participarea înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului (patriarh Filaret) și ai Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene (episcopul Macarie), clericii ucraineni generează noi răscoale și divorțuri care împiedică din nou procesul mitic de “unificare” a bisericilor ortodoxe din Ucraina.
La 20 iunie a.c., fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului, Filaret (actualmente Patriarh Onorific al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei), a denunțat oficial noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei, a retras sprijinul acordat acesteia și a restabilit, pe baza unui Sinod “kievean” la care au participat clerici apropiați acestuia, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Mitropolia Kievului, anulând decizia de desființare a acestei Biserici (decizie adoptată în decembrie 2018). Patriarhul Filaret a precizat în acest context că tomosul primit de Biserica Ortodoxă a Ucrainei este inacceptabil (acesta ar statua relații de dependență a BOU de Patriarhia Constantinopolului) și l-a acuzat pe Întâistătătorul acestei Biserici, mitropolitul Epifanie, că nu și-a respectat angajamentele prin care a obținut sprijinul clericilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului (patriarh Filaret) pentru înființarea noii Biserici. Totodată, patriarhul Filaret a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului nu este desființată nici de jure nici de facto, întrucât parcursul legislativ intern privind desființarea acestei Biserici nu se va fi finalizat încă.
Practic, prin decizii ale acestui Sinod, la 20 iunie a.c. a fost restabilită astfel Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului și a fost reconfirmat / reales în fruntea acesteia patriarhul Filaret.
Notă: Potrivit presei românești din Ucraina („Libertatea Cuvântului”), „Patriarhul onorific Filaret a convocat joi (20 iunie a.c.) la Kiev „Sinodul local al Patriarhiei Kievului”, în cadrul căruia s-a luat decizia de a se restabili Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului), structură bisericească ce ar fi trebuit să se dizolve în Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, recunoscută de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol și condusă de Mitropolitul Epifanie. În special „sinodul Patriarhiei Kievului” a anulat decizia „Sinodului unificator”, al Ortodoxiei din Ucraina, care a avut loc la 15 decembrie 2018 în catedrala Sfânta Sofia din Kiev. Adepții patriarhului Filaret susțin că nu a existat un Sinod al Patriarhiei Kievului, ci o simplă colectare de semnături pentru rezoluția Sinodului local”. „În Ucraina vor exista astfel trei biserici ortodoxe – Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană care a primit tomosul cu privire la autocefalie, însă rămâne în subordinea Patriarhiei Constantinopolului… și totodată va continua să funcționeze și Biserica Ortodoxă Ucraineană Independentă”, a subliniat Filaret. Anterior, Filaret a declarat că decizia privind încetarea activității BOU (PK) nu a fost depusă la organele juridice competente, prin urmare, Patriarhia Kievului continuă să existe.
Potrivit experților ucraineni, între Filaret și Epifanie s-au amplificat, în ultimele luni, divergențele și animozitățile care au condus, în ianuarie 2019, la excluderea de la conducerea noii Biserici a fostului patriarh Filaret. Încă din luna mai a.c. patriarhul Filaret a precizat public că Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului continuă să existe și de jure și de facto, iar el va fi rămas astfel patriarh în funcție. Neînțelegerile dintre cei doi clerici au condus într-un final la oficializarea “divorțului religios” dintre aceștia, inclusiv a celui dintre structurile religioase controlate de ei. Alegerile prezidențiale din martie 2019, care au condus la schimbarea președintelui Ucrainei și la reducerea influenței lui Petro Poroșenko asupra noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (pe care în dese rânduri a numit-o „creație proprie”), a facilitat actualul “divorț religios”.
În replică la acțiunile patriarhului Filaret, astăzi, 24 iunie a.c., mitropolitul Epifanie a convocat un Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei / BOU, care a adoptat o serie de decizii punitive privindu-l pe patriarhul Filaret și pe clericii apropiați acestuia. Reuniunea sinodală a avut loc în casa mitropolitului Epifanie, care se află pe teritoriul Bisericii Sfânta Sofia din Kiev. La reuniune au participat 10 dintre cei 12 membri ai Sinodului. Au lipsit patriarhul onorific Filaret (care este unul dintre cei trei membri permanenți ai Sinodului BOU) și arhiepiscopul Serghei al Donețkului.
Sinodul de astăzi al BOU a adoptat următoarele decizii: toate bisericile / hramurile și mănăstirile care aparțin Patriarhiei Kievului (condusă de Filaret) vor fi transferate și vor trece sub jurisdicția directă a Bisericii Ortodoxe ucrainene / BOU (întrucât “patriarhul onorific Filaret a încălcat termenele prevăzute privind crearea eparhiei Kievului în cadrul BOU”); au fost excluși din componența episcopatului BOU înalții prelați Iosif, mitropolit de Belgorod și episcopul Petru (Moscaleov), vicar al Eparhiei Belgorod; Sinodul a declarat nule și fără efect juridic și canonic deciziile patriarhului onorific Filaret adoptate în cadrul adunării de la 20 iunie 2019, întrucât “persoanele convocate de acesta la reuniune nu au avut competențele de a adopta decizii” în numele BOU; i-a fost retras patriarhului onorific Filaret dreptul de a conduce eparhia Kievului; totodată, s-a decis menținerea acestuia în componența Sinodului BOU (unde este lipsit de capacitatea de a controla ceilalți membri ai Sinodului, fideli lui Epifanie), respectiv în componența episcopatului BOU – potrivit deciziei Sinodului BOU, acestuia “i-au fost retrase drepturile și obligațiile canonice legate de conducerea eparhiei Kievului”.
Sinodul BOU a reiterat poziția anterioară potrivit căreia Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului nu mai există d.p.d.v. juridic și canonic încă de la 30 ianuarie 2019.
Recentul conflict schismatic din Ucraina poate avea consecințe canonice și juridice directe și indirecte. Este de așteptat ca presiunile BOU (și ale administrațiilor locale apropiate acestei Biserici) asupra bisericilor care aparțin Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (presiuni cu scopul trecerii acestora în compunerea BOU) să slăbească în intensitate (deși, paradoxal, în regiunea Cernăuți aceste presiuni s-au reactivat recent); se confirmă că “armonia” și „unitatea” Bisericilor Ortodoxe din Ucraina sunt departe de a se consolida; tendințele de rebeliune schismatică se vor accentua și în perioada următoare; practic, situația religioasă din Ucraina indică același nivel de pulverizare ca și cea anterioară creării noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (decembrie 2018, ianuarie 2019); se confirmă justețea abordărilor precaute față de noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei din partea celorlalte Biserici Ortodoxe naționale (în marea lor majoritate, acestea au cerut noii BOU să obțină nivelul de coeziune și unitate necesar pregătirii recunoașterii pe plan extern a acestei Biserici). Noua situație confirmă implicit justețea poziționării corecte a Bisericii Ortodoxe Române față de noua BOU care a primit tomosul de autocefalie din partea Patriarhiei Ecumenice.
Actuala revenire la “schemele schismatice” anterioare momentului acordării tomosului de către Patriarhia Constantinopolului confirmă și incapacitatea Patriarhiei ecumenice de a crea coeziuni canonice în Ucraina. Tomosul Constantinopolului pare acum a fi fost “mărul otrăvit” care a semănat discordie în Ucraina, creând efectul contrar celui anticipat.
Perspectivele sunt sumbre – este de așteptat ca schismele actuale să se agraveze și să se cronicizeze / “instituționalizeze” în timp.
Noul președinte al Ucrainei, care a fost ales la putere în aprilie a.c. pe baza așteptărilor heterogene ale populației țării, se confruntă astfel din ce în ce mai clar cu discordii și disfuncții care vor deveni din ce în ce mai turbulente, în plan religios și nu numai. Unii experți ucraineni apreciază că este nevoie de exercitarea unei președinții de tip “ecumenic”, care să împace viziuni și așteptări divergente ale diferitelor categorii de cetățeni ucraineni. Pe de altă parte, “ecumenismul” este și o soluție cu efecte perverse, dacă nivelul disoluților interne va fi atins deja pragul său critic – în acest caz, “ecumenismul” va fi percepu ca fiind echivalent incapacității de a armoniza viziunile divergente manifeste în societatea ucraineană, iar politicile ecumeniceale lui Ze(lenski) vor fi văzute ca fiind “slabe” de către cetățenii ucraineni.
Estimarea noastră este că actualele disfuncții din societatea ucraineană vor cunoaște noi episoade turbulente în următorii ani, după câteva luni de acalmie internă generată de votarea, la 21 iulie a.c., în cadrul alegerilor parlamentare anticipate, a unei majorități parlamentare fidele noului președinte al Ucrainei. După câteva luni de liniște post-electorală, când ratingul președintelui Zelenski și al echipei sale politice se va fi diminuat considerabil, tensiunile interne latente care vor mocni în acest timp în Ucraina își vor construi noi forme turbulente de expresie, primejdioase pentru securitatea Ucrainei și a regiunii.
Dr. Dorin Popescu