Din poşta redacţiei
Sunt mamă a trei feciori. Mă doare sufletul pentru copiii mei şi ai ţării. Situaţia din Ucraina este destul de complicată. Ideea mobilizării în anul 2014, dar şi în acest an, a tinerilor noştri a creat un haos total şi nelinişte prin satele noastre. Anul trecut oamenii noştri s-au revoltat nu pentru aceea că nu sunt patrioţi ai ţării în care trăiesc, ci pentru faptul că nu au fost îndeajuns informaţi. Mă întreb şi eu astăzi, alături de alte mii de persoane, de ce oare Ucraina a renunţat la încorporarea tinerilor în rândul armatei ucrainene. E şi firesc ca acei tineri care sunt sănătoşi şi în forţă să facă armată. Dacă unităţile militare din Ucraina erau pline, ţara dispunea de forţa necesară şi de militari pregătiţi, fără a trezi panica aceasta şi neliniştea în societate. Locuiesc la frontiera ucraineano-română. Am rude în România. Îmi doresc din tot sufletul ca în anul 2015 să fie deschis Punctul de trecere a frontierei Diakivţi-Racovăţ, închis în anul 2008. Aş vrea să-mi pot vizita rudele din patria istorică. Mama mea are 86 de ani şi ar vrea ca la vârsta ei înaintată să mai aibă o dată şansa să aprindă o lumânare la mormintele fraţilor înmormântaţi în cimitirul din Racovăţ, judeţul Botoşani. Am şi emoţii, pentru ceea ce se întâmplă în ţară. Doresc din tot sufletul să fie pace, să nu mai moară oameni nevinovaţi în Estul Ucrainei.
Viorica ALUCHI,
satul Proboteşti, raionul Herţa