Cu 78 de ani în urmă, nu cu mult după intrarea în Kiev a trupelor fasciste, a fost aruncată în aer una dintre capodoperele arhitectonice ale ortodoxiei ecumenice – Catedrala Adormirea Maicii Domnului de la Lavra Pecerska. Puterea exploziei a fost atât de mare, încât din impunătorul locaș de închinare a rămas un morman de pietre. Minele, dirijate prin radio de către „ilegaliști” (foști securiști sovietici), au fost puse chiar în apropierea mormântului lui Petru Movilă, slăvit Mitropolit al Kievului, și n-a rămas nici urmă din osemintele lui sfinte.
Așa a stat în ruine vestita catedrală până la redobândirea independenței de către Ucraina și, aidoma păsării Phoenix, a reapărut în toată splendoarea ei. Însă, din rămășițele pământești ale lui Petru Movilă n-a rămas nimic. Dar aproape de locul unde i s-a aflat mormântul, în fiecare sâmbătă este oficiat serviciul divin în limba română. În fața altarului răsună predica în română, rostită de părintele Dimitrie POPESCU, originar din Bucovina, dintr-o familie de preot din Ciudei.
„Credința îi obișnuiește pe copii cu smerenia, cu iubirea față de aproapele”
– Domnule părinte, convorbirea noastră are loc în Ziua internațională a drepturilor copilului (20 noiembrie). Această decizie a ONU atestă despre marea grijă față de generația în creștere, față de viitorul omenirii. Respectarea drepturilor copilului prevede, totodată, și datoria celor maturi de a crea condiții favorabile pentru creșterea, educarea și afirmarea copiilor. În plan educativ are o mare însemnătate educarea copilului în spiritul moralei creștine. Tatăl Dumneavoastră, părintele Vasile Popescu, este paroh la biserica din Ciudei, iar ambii lui fii sunt, de asemenea, slujitori ai altarului. Pentru această misiune de păstor spiritual ați fost pregătiți din copilărie.
– E adevărat, în familie am primit educație creștină. Acum eu, împreună cu preoteasa Ana, ne educăm în acest spirit fiicele – pe Sofia și Olga. Sofia este deja elevă în clasa întâi, am dat-o la școala românească din Ciudei, iar mezina Olga frecventează grădinița.
– Reiese că familia Dumneavoastră e la Ciudei.
– În prezent – da. Fac naveta de la Kiev la Ciudei mai în fiecare săptămână. Firește, că de educarea copiilor se ocupă mai mult doamna preoteasă. Dar și eu, când am posibilitate, mă străduiesc neapărat să fiu împreună cu fiicele. Împreună – toți patru – călătorim prin locurile sfinte, ceea ce pentru copii este o mare bucurie. Am vizitat mai multe țări din Europa. Călătoriile, pe lângă faptul că sunt interesante, consolidează familia.
– Fiicele Dvs. deseori asistă la liturghia pe care o oficiați.
– Copiii neapărat trebuie să frecventeze biserica. Chiar dacă înțeleg a zecea parte din ceea ce se vorbește în fața altarului, aceasta înseamnă foarte mult pentru ei. În zilele de astăzi multe lucruri frumoase se fac prin educație, dar mai ales prin educația creștină. Copiii trebuie să creadă în Hristos și să vină la biserică. Să ne referim la satele din Bucovina noastră. Părinții sunt nevoiți să plece la câștig peste hotare, dar copiii lor, rămași în seama bunicilor sau rudelor, nu prea vin la biserică. Rar cine spune „Tatăl nostru” în fața icoanei din casă. Credința îi obișnuiește pe copii cu smerenia, cu iubirea față de aproapele.
„Românul care ne-a dat viața duhovnicească”
– Credința creștină ne învață a iubi, așa scria în cartea sa de căpătâi „Mărturisirea ortodoxă a credinței” Mitropolitul Petru Movilă. Învățând și slujind la Kiev, ați avut ocazia să țineți în mână cărțile lui Petru Movilă?
– Cărțile editate încă în timpul vieții Mitropolitului se păstrează în fondul de cărți rare al Bibliotecii Naționale „V. Vernadski”. Nu am avut ocazia să țin în mână aceste relicve ale ortodoxiei ecumenice, dar am citit și mă folosesc de edițiile actuale ale „Mărturisirii ortodoxe”. Este o carte de căpătâi pentru preoții ortodocși din întreaga lume. Și ne mândrim cu faptul că Petru Movilă, cel care a constituit o epocă în spiritualitatea ucraineană, este român de-al nostru. Pelerini din România și Moldova, când vizitează Lavra Pecerska, mă caută ca să le povestesc despre el. Asemenea pelerini vizitează mai în fiecare săptămână slăvita Mănăstire a Peșterilor. Deseori mă anunță înainte de a sosi la Kiev.
– Dar care este istoria liturghiei în limba română la Catedrala Adormirea Maicii Domnului de la Lavra Pecerska?
– Ea a început în noiembrie 2011. Sunt fericit că mi s-a încredințat mie această misiune. Serviciul divin în limba română este oficiat în dimineața zilei de sâmbătă, iar uneori, iarna – duminica. Cine îl frecventează? Românii care se află în Kiev cu anumite misiuni sau, pur și simplu, locuiesc aici. Permanent asistă la liturghia noastră colaboratorii ambasadelor Republicii Moldova și România. Aflându-se temporar în capitala Ucrainei, ei se bucură de posibilitatea de a asculta cuvântul sfânt în limba lor maternă, să-și petreacă timpul liber cu Hristos. La liturghia noastră vin și copii, ceea ce mă bucură nespus de mult. Asistă și ucraineni, care nu înțeleg limba română, dar doresc s-o cunoască, s-o cunoască începând din biserică. Mi-au mărturisit că doresc să viziteze frumoasele mănăstiri din România.
– Încă Apostolul Pavel, numit și „Apostolul neamurilor”, a apreciat efectul rugăciunii în limba maternă.
– Aceasta reiese din esența învățăturii lui Hristos. Doar după pogorârea Sfântului Duh peste apostolii adunați la Ierusalim, aceștia au început să vorbească în limbi diferite, în limbile neamurilor unde urmau să afle Vestea cea Bună, să propovăduiască Evanghelia lui Iisus Hristos. Fiecare trebuie să se roage în limba sa. Iar românul Petru Movilă, fiind Mitropolit la Kiev, a făcut foarte mult pentru ambele popoare ortodoxe – ucrainean și român. El a lăsat în urma sa și o Academie, unde au fost pregătiți slujitori ai cultului pentru bisericile din Ucraina, unde au învățat și viitori teologi din Basarabia și România. De acum în timpurile noastre el a fost canonizat atât de Biserica Ortodoxă din Ucraina, cât și de cea din România. Iar în altarul Catedralei Adormirea Maicii Domnului este o icoană a Sfântului Petru Movilă, dăruită din partea Bisericii Ortodoxe Române. Este românul care ne-a dat viața duhovnicească.
Vasile CARLAȘCIUC
