La 15 februarie 2015 s-au împlinit 26 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Cu acest prilej, atât în Ucraina, cât şi în regiunea Cernăuţi au fost organizate un șir de manifestări comemorative dedicate veteranilor războiului din Afganistan și participanților la Operațiunea antiteroristă din Estul Ucrainei.
La Costiceni, evenimentul s-a desfășurat în incinta Bibliotecii centrale, invitați fiind veteranii războiului din Afganistan — Vladimir Rusu, Serghei Șeremet, Valerie Glib, Ion Gorea și Eugen Savca. Organizarea și coordonarea acestei întruniri i-a revenit directorului Casei de cultură, domnului Dorin Captari, și bibliotecarelor Sima Corețchi și Viorica Stanciu.
Pe parcursul întregului program, bogat în elemente distinctive, elevii clasei a 7-a au prezentat tuturor invitaților momente importante din istoria zbuciumată a războiului din Afganistan, care a lăsat urme adânci ale necazului, lacrimii și durerii.
O cuvântare puțin ingenioasă, dar foarte actuală și educativă a ținut să povestească ostaşul-voluntar al Armatei ucrainene, Alexandru Nicorici. El este unul dintre cei zece fii ai satului Costiceni, care apără cu bărbăție hotarul estic al țării.
Văzând că situația în Ucraina se înrăutățește în fiecare zi, a hotărât să se recruteze, ca voluntar, în armată. La 25 august a trecut o instruire militară în orașul Iarov din regiunea Lviv, iar la 1 decembrie a fost trimis în regiunea Lugansk în calitate de șofer. La 7 februarie 2015 s-a reîntors la baștină, iar la 23 februarie va pleca din nou pe front, însă de data aceasta va fi dislocat în regiunea Donețk.
Alexandru le-a povestit celor prezenți toate amănuntele vieții sale de ostaş. La început a fost șofer pe un autovehicul de dimensiuni mari, care furniza militarilor aflați pe linia frontului armament și muniție. Diviziunea sa militară acorda tot sprijinul material posibil Armatei ucrainene. Apoi a luptat cot la cot cu prietenii săi pe care-i cunoștea încă din perioada când făcuse serviciul militar. Unul dintre ei este Ivan din Zelionyi Gai, iar pe-al doilea a fost nevoit personal să-l pună în sicriu, căci sărmanul căzuse pe câmpul de luptă. Alexandru spune că camaradul său a fost un adevărat erou care și-a apărat Patria cu demnitate.
Pe front a văzut multe grozăvii de care nu mai dorește să-și amintească. În timpul unei manevre a fost rânit la o mână. Medicii l-au operat însă fără anestezie. A suferit o durere insuportabilă din lipsa calmantelor.
Alexandru Nicorici se consideră un patriot fidel al acestei țări. Speră, că într-o bună zi în Ucraina va fi pace, iar toți acei, care au luptat apărând hotarul țării, vor fi onorați și respectați cum se cuvine de către statul ucrainean.
Sergiu BARBUȚA