Poetul și traducătorul ucrainean din Militopol, regiunea Zaporijjia, Oleg Gpmcearenko, împreună cu un alt scriitor ucrainean, Vasyl Slapciuk, au fost desemnați la această distincție pe anul 2020. Organizatorii și membrii juriului acestui concurs reprezintă trei țări: Spania (patria eminentului scriitor Miguel de Cervantes, autorul capodoperei literare „Don Quijote”), SUA și Germania. Centrul de Artă „Bukisan” din Madrid (Spania) și Centrul internațional de Artă „Klas’s Arts Center San Francisco” (SUA) au inițiat această distincție internațională pentru realizări deosebite în domeniul literar.
Anul trecut medalia „Miguel de Cervantes” a fost înmânată scriitorilor ucraineni Teteana și Serhii Dziuba pentru placheta de versuri „Vocile a doi poeți”, editată în două limbi – ucraineană și spaniolă.
–Un alt volum de poezii al acestor autori – Tetiana și Serhii Dziuba – „Malurile” – a văzut lumina tiparului în România, tălmăcirea poetică aparținându-i lui Paul Polidor, precizează Oleg Goncearenko, primind felicitările din partea „Libertății Cuvântului” cu prilejul distincției internaționale „Miguel de Cervantes”. Lansarea plachetei de versuri a colegilor mei a avut loc la București, în luna decembrie 2019, în cadrul Festivalului Internațional „Paul Polidor” de Interferențe Culturale. Tetiana și Serhii Dziuba sunt personalități marcante ale literaturii contemporane europene și mă bucur sincer de succesul lor la București. În plan este și traducerea în română a unei plachete de versuri semnate de mine. Intenționez să editez și un volum de versuri la Chișinău.
–Vestea despre distincția acordată D-voastră a apărut în preajma jubileului de 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, din opera căruia continuați să traduceți.
–Într-adevăr, continui să lucrez. Problema nu constă în traducere, ci în editare. În zilele noastre trebuie să găsești editorul ca să-ți tipărească traducerile. Mă pregătesc să traduc sonetele eminesciene. Tema Românei, Moldovei, care îmi este apropiată sufletului, am abordat-o și în lucrarea mea „Se-ntorceau zaporojenii de la Dunăre”, un studiu de explicare a faptului istoric de așezare îndelungată, timp de dotă secole, a cazacilor zaporojeni de ambele maluri ale Dunării. Ei au format acolo așa-numita Sece de la Dunăre, care cuprindea Dobrogea și sudul Basarabiei. Această mențiune literară internațională mă obligă să traduc și mai mult din literatura universală.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
