La începutul lunii aprilie Ucraina a marcat centenarul nașterii unuia dintre cei mai vestiți scriitori ai săi din secolul al XX-lea, Oles Honciar. Student la Universitatea din Harkiv, el a plecat pe front în vara anului 1941 să-și apere pământul natal de năvala hoardelor fasciste. A participat la operația militară Chișinău-Iași în 1944. În timpul scurtelor răgazuri între luptele de pe pământul românesc, el a scris câteva poezii lirice, pline de tulburătoarea dragoste filială, adresate scumpei Ucraine: „O, baștina mea solară,/ De aici, din străini, te salut!…/ Gându-mi ca pasărea zboară/ Spre tine, dincolo de Prut”.
Calea de luptă pe teritoriul României, Ungariei, Slovaciei și Cehiei a stat la baza romanului-trilogie „Stegarii”, pe care tânărul Oles Honciar l-a scris în primii ani postbelici. El a constituit un fenomen unic în literatura din perioada sovietică. Mesajul autorului din această lucrare epică este pe înțelesul ucrainenilor din zilele noastre, care își îndreaptă privirile spre Europa. Spre deosebire de alți scriitori, veniți în literatură de pe front, Oles Honciar descrie Europa nu ca ceva străin pentru ostașii ucraineni. Ei găseau limbă comună și cu soldații români, care le-au devenit aliați, și cu populația civilă din Budapesta, și cu locuitorii orășelelor din Cehia. Mentalitatea îi apropie.
În „Jurnalul” său, publicat după moarte, Oles Honciar notează cum, cu mulți ani după război, a intrat într-o biserică din România, rămânând încântat cum o mamă, împreună cu fiica sa, se ruga în fața altarului. Era în perioada ateismului, pe care el, autorul romanului „Catedrala”, a numit-o cea mai rușinoasă din istoria omenirii. În lumea ce ne înconjoară, notează în continuare autorul, „există perfecțiuni nenumărate. În ele este prezența forței supreme tainice”.
Dar constatarea că Oles Honciar a trecut a doua oară Prutul aparține profesorului cernăuțean, Bogdan Melniciuk, care a numit drept un eveniment cultural de excepție traducerea în română a romanului „Ciclonul” și a povestirii „Brigantina”, ce aparțin penei măiestre honciariene, de către Mircea Lutic. Apoi la ele s-a adăugat și romanul „Steaua vieții tale”, în traducerea lui Grigore Crigan, de asemenea înalt apreciată de istoricii și criticii literari.