La 20 aprilie 1517 pe tronul Moldovei urcă Ştefăniţă Vodă. Ștefăniță Vodă cel Tânăr, sau Ștefan al IV-lea al Moldovei (1506-1527), a fost domnitor al Moldovei în perioada 20 aprilie 1517 şi 14 ianuarie 1527. Era fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb (1470-1517) şi nepotul lui Stefan cel Mare şi Sfânt. Deşi, la moartea părintelui său avea 10 ani, a fost ales domnitor, iar vreme de şase ani domnia lui a fost tutelată de marele portar Luca Arbore. În 1523, în urma intrigilor de la curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpânită, l-a decapitat pe Luca Arbore și pe fiii acestuia. Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul cruzimii, căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova, adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție, iar ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată. A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați. Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei, în 1527, Ştefăniţă Vodă moare la Hotin la 14 ianuarie 1527. Este înmormântat la Mănăstirea Putna. Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia. Călugărită, doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, a murit în februarie 1531.
La 20 aprilie 1839 s-a născut Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen. A fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării.
În ziua de 20 aprilie a anului 1970, la Paris s-a încheiat crugul vieții marelui poet Paul Celan, originar din Cernăuți. Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) s-a născut la 20 noiembrie 1920 la Cernăuți, într-o familie de evrei germanofoni în epoca în care această regiune făcea parte din România. A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă „Secolul 20”. Este considerat a fi unul dintre marii poeți moderni ai lumii.
După cum remarcă istoricii literari, viața lui Paul Celan a avut o traiectorie sinuoasă: a fost născut la Cernăuți-Bucovina, care devenise de doi ani provincie a României. Ținutul păstra încă bogata moștenire etnică și culturală din perioada în care fusese provincie austriacă. În Bucovina în general, iar la Cernăuți în mod special, trăiau numeroase minorități etnice, astfel încât viitorul poet a crescut într-un spațiu multicultural. Limba română a învățat-o de la prietenii săi de joacă.
Deoarece universitățile românești, care aveau o conduită antisemită, și-au închis porțile în fața studenților evrei, Paul Celan a plecat în 1938 în Franța, la unchiul său, Bruno Schrager, din Paris. A început să studieze medicina la Tours. În 1939 Paul Celan s-a reîntors la Cernăuți, unde izbutise să fie admis ca student la universitatea din oraș, la literatură și limbile romanice. În anul 1940, în nordul Bucovinei este instaurată puterea sovietică, iar în 1941 aici ajunge valul de foc al celui de-al Doilea război mondial, care a constituit o adevărată tragedie și pentru familia evreiască a lui Paul Celan. Ambii părinți au murit într-un lagăr de concentrare din Transnistria.
Până a se refugia la Viena în 1947, Paul Celan a lucrat ca traducător la ediția românească a ziarului „Radeanska Bukovina” din Cernăuți. În 1948 Paul Celan se mută la Paris.
Cel mai celebru poem al lui Paul Celan – „Fuga morții” – comemorează lagărele morții. Poezia sa de maturitate a devenit treptat tot mai criptică, fracturată și monosilabică, suportând o comparație cu muzica lui Weber. Forța poeziei sale vine din necesitatea de a exprima o mărturie într-o limbă care nu păstrează niciodată suficiente cuvinte pentru a reproduce ceea ce s-a întâmplat. Paul Celan face parte din generația care a vrut să schimbe nu lumea, ci viața.
Despre creația lui Paul Celan în Cernăuțiul său natal a începu să se vorbească de la 1991 încoace. Profesorul universitar, Petro Ryhlo, a scris un studiu solid despre viața și creația lui Paul Celan, a tradus în ucraineană o parte din operele lui poetice. De asemenea, a tradus în ucraineană unele poezii de Paul Celan și Vitali Kolodii. Scriitorul și publicistul român, Grigore Crigan, este autorul unei povestiri despre tânărul Paul Celan. În afară de aceasta, în „Cartea zoriștilor” Grigore Crigan redă scurta perioadă de ziarist a lui Paul Celan la ediția românească a ziarului regional „Radeanska Bukovina” („Bucovina sovietică”), însoțind relatarea cu mai multe versuri ale poetului, scrise în limba română.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com