La 22 iunie 1462 are loc atacul nereuşit al lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, asupra cetăţii Chilia, apărată de o garnizoană maghiară. În timpul atacului, Ștefan este rănit la gleznă. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a pierdut doar două bătălii, una dintre care fiind asediul Chiliei din 1462. La doi ani și jumătate de la acest eșec, în data de 25 ianuarie 1465 , după un asediu de o zi, Ștefan cel Mare cucerește Cetatea Chiliei. Domnitorul îl numește pe Isaia, cumnatul său, pârcălab al cetății.
La 22 iunie 1963 a încetat să bată inima „Păsării măiestre” a cântecului românesc, Maria Tănase. Maria Tănase a fost o interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. Când ea avea 25 de ani și un nume deja în arta muzicală românească, vestitul istoric Nicolae Iorga a supranumit-o „Pasăre măiastră”.
Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al florarului Ion Coandă Tănase şi al Anei Munteanu. Tatăl său era un talentat artist, cânta din caval, îi plăcea să meargă la spectacole de muzică populară, de revistă, de operetă şi operă, unde oferea, interpretelor, cu generozitate, buchete de flori culese din propria grădină.
În anul 1921 Maria Tănase îşi face debutul pe o scenă, la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos”, la o serbare școlară. La vârsta de 15 ani s-a înscris la concursul Miss România. În anul 1930 se angajează casieriţă la un birt, unde obişnuia să cânte. I-a descoperit talentul publicistul şi regizorul de teatru Sandu Eliad. Acesta a și devenit primul ei protector şi cel care avea să o introducă în lumea literar-artistică a oraşului. În data de 20 februarie 1938 are loc debutul radiofonic al Mariei Tănase. Acompaniată de taraful Ion Matache, ea a susținut „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”.
În primăvara anului 1939 artista Maria Tănase participă la Expoziția Universală de la New-York. Aici ea are ocazia să-i cunoască pe genialii George Enescu și Constantin Brâncuș.
După instaurarea comunismului, în 1952 Maria Tănase este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu.
În perioada 1953 şi 1961, Maria Tănase a înregistrat nu mai puţin de 24 de albume, din care patru în limba franceză. Pe parcursul carierei, a fost acompaniată de cele mai bune orchestre, tarafuri şi instrumentişti: Petrică Moţoi, Mitică Mâţă, Costică Tandin, Grigoraş Dinicu, Victor şi Nicuşor Predescu, Ionel Banu, Henry Mălineanu, orchestra „Electrecord”.
În anul 1955 Maria Tănase a fost distincă cu Premiul de Stat, iar în 1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu prin România, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul și revine la București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, la 22 iunie. Corpul neînsufleţit al artistei a fost depus la Teatrul de Revistă, s-a instituit zi de doliu naţional, şi a fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de sute de mii de oameni care o iubeau şi o admirau în mod deosebit.
Şi-a mai dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să-şi potolească setea.
În ziua de 22 iunie a anului 2002 a decedat Ion Petreuş, renumit interpret al cântecului popular maramureşean. S-a născut la 25 august 1945, în localitatea Glod, judeţul Maramureş. A urmat studiile Şcolii generale din Glod, Maramureş şi a Şcolii Populare de Artă din Baia Mare. Încă de mic copil, a învăţat să cânte la fluier, apoi din vioară şi din „zongoră”, cum e numită în partea locului chitara obişnuită. În adolescenţă a început să javascript: împreună cu fratele său Ştefan, la căminul cultural, câştigând şi câteva concursuri de amatori. Fraţii Petreuş (Ştefan şi Ion) au fost cântăreţi de muzică populară, renumiţi pentru cântecele din zona Maramureşului, de pe Valea Izei. S-au făcut remarcaţi prin numeroasele înregistrări instrumentale şi vocale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com