La 27 ianuarie 1302 poetul italian, Dante Alighieri, este exilat din Florenţa. Dante Alighieri (1265-1321) a fost cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”). Dante Alighieri s-a născut la Florenţa în luna mai 1265, într-o familie din mica nobilime. Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, după cum singur spune în opera sa „La Vita Nuova”, este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adorație, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine, pe care o va cânta exaltat în „La Vita Nuova” și mai târziu în „Divina Commedia”. În 1292, doi ani după moartea Beatricei, Dante începe să scrie „La Vita Nuova”. În același timp, se angajează în viața politică turbulentă din acel timp. În 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florenţa. Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul orașului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneţia. În timpul călătoriei de întoarcere, suferă un atac de malarie și moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găsește și astăzi mormântul său, deși florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.
La 27 ianuarie 1756 s-a născut în Salsburg, genialul compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart, unul dintre cei mai mari compozitori al tuturor timpurilor. Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791), a fost unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. A manifestat un excepţional talent muzical de la o vârsta fragedă. La numai 7 ani el a început împreună cu tatăl său, Leopold, şi sora lui, Maria Anna, un tur al marilor curţi princiare europene, fiind prezentat regilor şi reginelor Europei. Tânărul Mozart s-a mutat la Viena împreună cu soţia sa, Constance, unde au dus o existentă precară. În Viena a compus majoritatea capodoperelor sale. A murit în sărăcie, la 5 decembrie 1791, la vârsta de 35 de ani. Dintre lucrările sale cele mai renumite se disting: „Răpirea din Serai” (1782), „Nunta lui Figaro” (1786), „Don Giovanni” (1787), „Flautul fermecat” (1791) şi „Requiem”.
În ziua de 27 ianuarie 1839 s-a născut Pavlo Ciubinski, etnograf, folclorist, activist public ucrainean, autorul poeziei care a devenit mai târziu Imnul de Stat al Ucrainei – „Încă n-a murit Ucraina”. În anul 1869, după revenirea în Ucraina, Pavlo Ciubinski conduce Expediţia etnografică – de statistică a Societăţii geografice ruse în ţinutul din sud-vest. În decursul a doi ani această expediţie a cercetat guberniile Kiev, Volyn şi Podolia, precum şi Basarabia. La baza cântecului „Încă n-a murit Ucraina”, muzica aparţinându-i lui Myhailo Verbiţki, Pavlo Ciubinski a pus motivele cântecului „Încă n-a murit Polonia” şi cântecelor rebelilor sârbi. Textul cântecului a fost scris în anul 1862 la Kiev, în casa negustorului Lazarev, unde poetul se afla în gazdă. Poezia a fost publicată în 1863, în revista „Meta”. În Rusia ţaristă cântecul „Încă n-a murit Ucraina” pentru prima dată a fost tipărită în 1908, în antologia „Muza ucraineană”.
La 27 ianuarie 1936 s-a născut la Cluj, Florin Piersic, actor român de teatru şi film. Florin Piersic a jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. A debitat cinematografic în filmul „Ciulinii Bărăganului” din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul mai ales în filme istorice – „Neamul Șoimăreștilor” din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut „De-aș fi Harap Alb” (1965), regizat de Ion Popescu-Gopo. Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu. A fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. Cu câţiva ani în urmă Florin Persic a vizitat Cernăuţiul, unde s-a întâlnit cu reprezentanţii comunităţii româneşti din nordul Bucovinei.
La 27 ianuarie 1983 a decedat Louis de Funès, celebru actor francez de film. Louis de Funès (1914-1983) s-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria „Jandarmul din Saint-Tropez” sunt bazate pe gaguri vizuale, deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate.
În majoritatea filmelor sale, personajele interpretate de Louis de Funès au în comun mai multe caracteristici: un tip de vârstă medie, predispus la hiperactivitate, rea-credință și un temperament incontrolabil. Alături de statura mică și contorsiunile faciale, această hiperactivitate produce un mare efect comic, mai ales în contrast cu rolurile lui Bourvil de om calm, binevoitor și bine dispus. Spre sfârșitul carierei sale, de Funès a suferit de o problemă cu inima, ca urmare a unui atac de cord provocat de intensitatea rolurilor sale. A încetat din viață din cauza unui infarct masiv. A fost înmormântat în grădina castelului soției sale. O specie de trandafir a fost numită în onoarea sa.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com