La 3 iunie 1428 are loc Bătălia de la Golibac, localitate din în Serbia. Oastea creștinilor din Țara Românească, condusa de Dan al II-lea, care a participat la luptă alături de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei și suzeranul său, este înfrântă de turci şi ca urmare țara Românească trebuia să le plătească acestora tribut. În primăvara anului 1428, o armată destul de numeroasă, condusă de Sigismund de Luxemburg trece Dunărea până în dreptul cetății Golubăț și se pregătește pentru încă o campanie otomană. Alături de armata Ungariei participau și trupe trimise ca sprijin de aliații lui Sigismund: lituanienii și polonezii marelui duce Witold, cei 6.000 de călăreți valahi ai domnitorului Dan al II-lea al Țării Românești și moldovenii trimiși de către Alexandru cel Bun. Simpla veste a sosirii unei uriașe armate otomane, conduse de însuși sultanul Murad, a făcut ca în oastea ungurilor să se instaleze o panica și un haos de nedescris . Astfel, armata ungara a început o retragere în grabă și rușinoasă, atât de dezorganizată încât în 1428 la Golubăț au murit mai mulți unguri înecați în Dunăre decât efectiv în lupta cu turcii. Sigismund abia a reușit să fie salvat, ajutat fiind de un nobil maghiar, în timp ce lituanienii, polonezii, italienii și valahii le-au asigurat retragerea. La 3 iunie 1428 Sigismund de Luxemburg ajunge la o înțelegere cu turcii, retrăgându-și armata și cedând cetatea Golubăț în mâinile otomanilor.
La 3 iunie 1841, la Iași s-a născut compozitorul român de muzică de operă, Eduard Caudella. Eduard Caudella este cunoscut și ca violonist, dirijor, profesor şi critic de muzică. A fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. Tatăl său, Francisc Caudella (1812-1868), muzician autodidact, a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, în 1830, unde a lucrat pentru început ca violonist pe lângă trupele de teatru franceză și germană. După ce s-a făcut cunoscut predând muzica unor copii de boieri, a fost numit, la 1 octombrie 1860, ca primul director al nou înființatei școli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică și declamație. Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece românești.
Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853), apoi le-a continuat în Germania – la Berlin și Frankfurt (1853-1857), apoi la Paris. Întors la Iaşi, Eduard Caudella a fost violonist al curții lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), în acelaşi timp, profesor de vioară (1861-1901), de orchestră, iar mai târziu, director al Conservatorului din Iași (1893-1901). În cadrul Conservatorului de la Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost.
Și-a completat activitatea pedagogică prin susţinerea unor cursuri de estetică muzicală la Universitatea ieşeană (1875-1877).În calitate de dirijor, a condus spectacolele Teatrului Național din Iaşi (1861-1875), ale Trupei germane de teatru (1868-1870) și Operei italiene (1870-1874). A fost aplaudat şi ca violonist concertist, atât în țară, cât și peste hotare. Eduard Caudella a condus formații de muzică de camera în Iași, desfășurând o activitate susținută de popularizare a creației clasice universale, prin prezentarea de concrete la pupitrul orchestrei Conservatorului.
Datorită pregătirii sale complexe şi experienţei pedagogice şi artistice vaste, a fost în măsură să întrevadă geniul copilului George Enescu, pe care l-a îndrumat, un timp, ca profesor particular, sfătuindu-l apoi pe tatăl acestuia să-l trimită la Viena pentru studii specializate.
Eduard Caudella este unul dintre cei mai importanți compozitori români din perioada sfârşitului de secol XIX și începutului de secol XX. A compus în aproape toate genurile, însă niciunul nu a egalat succesul de care s-a bucurat creaţia sa dedicată teatrului liric, „gen superior” în viziunea sa, domeniu care i-a şi adus consacrarea în spaţiul românesc.
Eduard Caudella s-a stins din viață la 15 aprilie 1924 și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
La 3 iunie 1849 armata revoluționarului român transilvănean Avram Iancu, obține o mare victorie împotriva celei maghiare lângă Abrud. Avram Iancu (1824-1872) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
La 3 iunie 1899 a murit la Viena, Johann Strauss (fiul), compozitor de muzică de dans şi operetă, considerat „regele valsului”. Johann Strauss a cutreierat lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească. Paralel cu activitatea concertistică, desfășoară o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: „Dunărea albastră”, „Viaţă de artist”, „Sânge vienez”, „Vals imperial”, „Poveşti din pădurea vieneză”, „Vin, femei şi cântec”, „Vocile primăverii”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com