Pogorârea Sfântului Duh peste apostoli şi ucenicii Mântuitorului, în a cincizecea zi după învierea lui lisus Hristos, a pus începutul Bisericii Ortodoxe — una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Pe lângă prăznuirea venirii Duhului Sfânt, se sărbătoreşte şi Sfânta Treime — Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acestei sărbători împărăteşti i se spune în popor Rusaliile, sărbătoare a apartenenţei credincioşilor la Biserică. Ei au trăit Pogorârea Duhului Sfânt şi au primit „pecetea darului Duhului Sfânt” prin taina ungerii cu Sfântul Mir.
Cernăuţiul, cu bogatele sale tradiţii ortodoxe, nu putea să nu aibă măcar un locaş de închinare cu hramul Pogorârea Sfântului Duh sau Sfânta Treime. Ctitorii de biserici au ţinut cont de importanţa sărbătorilor de peste an. La 1774 la Cernăuţi a fost construită biserica Sfânta Treime, avându-i ca ctitori pe Dositei Herescu, episcop de Rădăuţi, pe fratele său, Ilie Herescu, staroste de Cernăuţi, împreună cu soţia Ecaterina. Această primă biserică episcopală la Cernăuţi a fost construită din lemn. Ea se afla la intersecţia actualelor străzi Gorki şi Hmelniţki. Iar peste drum de ea, în casa birjarului Nicolae Ţirţec a stat în gazdă Mihai Eminescu. Exact după o sută de ani, în 1874, Biserica Sfânta Treime, împreună cu clopotniţa, au fost desfăcute şi refăcute în cimitirul de la Clocucica, fiind considerate monument de arhitectură populară românească din secolul al XVIIl-lea. În 1966 Biserica Sfânta Treime din Cernăuţi a fost „mutată” din nou şi pentru totdeauna la Muzeul de Artă ucraineană din Lviv, „ţinând” deja de arhitectura populară ucraineană.
La 1844 a început construcţia Catedralei ortodoxe din Cernăuţi cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, podoabă arhitectonică din centrul oraşului. Inginerii Marin şi Roii s-au condus după modelul vestitei Catedrale Sfântul Isac din Sankt-Petersburg. Sfinţirea noii catedrale a avut loc în iulie 1864, în perioada studiilor gimnaziale ale lui Mihai Eminescu la Cernăuţi. Pe frontispiciul Catedralei se mai putea citi inscripţia românească cu litere chirilice aurite: „Unuia în trei ipostasuri Dumnezeu. Anno Domini 1844”. În anul 1960 Catedrala mitropolitană a fost transformată în depozit, ca după trei decenii în ea să răsune din nou cuvântul lui Dumnezeu. În timpul reparaţiilor prima parte a inscripţiilor a dispărut, rămânând pe frontispiciu doar anul începutului construcţiei — 1844, ca argument că ea a fost ridicată pe banii donaţi de românii bucovineni. loan Gură de Aur scria: „Prin Duhul Sfânt am dobândit iertarea păcatelor, prin el ne-am curăţit de toate petele păcatelor, prin darurile sale, oamenii, care se povăţuiesc de harul său, se fac îngeri, nu prin aceea că îşi schimbă firea, ci prin aceea că ei, deşi rămân oameni, dar se poartă aşa de curat şi sfânt, ca îngerii”.