Nevoia m-a determinat să scriu aceste cuvinte de mulţumire la adresa unui tânăr din Satu-Mare, raionul Herţa, care mi-a produs impresii frumoase despre comportamentul său faţă de oamenii de vârstă înaintată şi bolnavi. Vă spun sincer că mai sunt pe acest pământ şi oameni buni la suflet.
E vorba de Costel Platică din Satu-Mare. Dacă-mi permiteţi aş vrea să vă istorisesc întâmplarea. Mă îndreptam încetişor, sprijinindu-mă într-o umbrelă care-mi ajuta la mers, spre Policlinica raională după insulină. Sufăr de mai mulţi ani de diabet zaharat. De-odată mă ajunge o maşină la volanul căreia era acest băiat simpatic. El a oprit maşina şi m-a întrebat unde mă duc. I-am răspuns că mă duc să cumpăr sănătate. Probabil i s-a făcut milă de mine şi m-a rugat să urc în maşină. Am avut timp să-i povestesc tânărului că din cauza tensiunii foarte înalte şi a bolii de care sufăr de mai multă vreme, mi-am pierdut vederea la ochiul stâng.
Prin intermediul săptămânalului „Libertatea Cuvântului” aş vrea să-i mulţumesc acestui tânăr bun la suflet, care m-a dus până la spital, m-a aşteptat să iau insulina, fără care nu pot să trăiesc, şi m-a dus chiar înapoi acasă. Am vrut să-i plătesc pentru acest serviciu enorm de mare pentru mine şi pentru acest gest deosebit, mai rar întâlnit la tinerii de astăzi, însă Costel a refuzat să ia banii, spunându-mi: „Să fii mata sănătoasă!”. I-am mulţumit din suflet acestui tânăr, dorindu-i multă sănătate, fericire şi noroc peste tot în viaţă.
Prin intermediul ziarului Dumneavoastră aş vrea să le mulţumesc şi părinţilor pentru educaţia dată fiului.
Ce m-a determinat să vă scriu? Lacrima de pe obraz, impresiile frumoase despre acest tânăr educat şi simpatic şi gestul lui mai rar întâlnit la oamenii noştri. Deseori mă duc pe jos spre Herţa şi rar se întâmplă ca să-şi facă cineva milă de noi, bătrânii, şi să ne ia în maşină. De la Movila, din satul în care trăiesc şi până la Herţa sunt doar doi kilometri, însă taximetriştii noştri vor să le plăteşti 30 de grivne într-o direcţie şi tot atâţia bani la întoarcere. Îi înţelegem foarte bine şi pe ei, piesele de schimb sunt scumpe, benzina – la fel, drumurile noastre lasă de dorit, aşa că pensia noastră nu ne mai permite să călătorim cu taxi. Pensia mizeră care o primim abia de ne ajunge pentru medicamente, nemaivorbind şi de alte necesităţi. De aceea, ca o rază de soare la început de primăvară ne mângâie sufletele faptele de binefacere ale celor care sunt alături de noi, şi-n special ale tinerilor, viitorul de mâine al ţării. Dumnezeu să le întoarcă însutit pentru eforturile depuse.
Cu stimă şi adânc respect,
Verginia LUPU, satul Movila, raionul Herţa
