La 27 octombrie 1682 Mitropolitul Dosoftei al Moldovei a început tipărirea la Iaşi a celor patru volume ale „Vieţii şi petreacerii svinţilor”, după izvoare bizantine şi slave.
În secolul al XVII-lea în Moldova, pe fondalul declinului limbii slavone, tot mai puțin înțeleasă de credincioși și chiar de preoți, capătă proporţii tot mai mari procesul de naționalizare a cultului ortodox. Mai întâi se traduc predicile, apoi tipicul slujbelor, pericopele evanghelice, adică pasajele din Noul Testament care se citesc în timpul slujbei liturghiei.
Un rol decisiv în cadrul acestui fenomen cultural îi revine lui Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (1671-1673;1675-1686). El va face un pas hotărâtor în încercarea de transpunere în limba română a principalelor cărți de cult: liturghierul – „Dumnedzăiasca liturghie” (1679), psaltirea – „Psaltire de-nţăles” (1680), molitvenicul – „Molitvenicul de-nţăles” (1681) și octoihul – „Octoihul” (1683). Ultima tipăritură importantă a lui Dosoftei din această serie este „Viaţa şi petreacerea svinţilor” (1682-1686) – prima culegere în limba română a vieților sfinților pentru întreg anul bisericesc. Mitropolitul Dosoftei avusese inițial intenția să-și publice lucrarea în patru volume: viețile sfinților pentru lunile septembrie-decembrie (volumul I), pentru ianuarie-februarie (volumul II), pentru martie-iunie (volumul III) și pentru iulie-august (volumul IV). Dintre acestea doar primele două vor fi imprimate până la capăt și vor apărea, în intervalul 1682-1686, într-un singur volum. Volumele III și IV au rămas neterminate din cauză că Dosoftei a fost impus să părăsească Moldova în 1686, împreună cu trupele regelui polonez Sobieski. Colile tipărite ale cărții au fost luate de Dosoftei în Polonia și, ulterior, legate într-un singur volum, în două sau în patru.
„Viețile” lui Dosoftei sunt traduse după numeroase izvoare grecești sau slavone, față de care mitropolitul își permite o serie de libertăți, omițând sau adăugând pasaje întregi. Cartea a circulat în toate cele trei țări române, dar mai cu seamă în Moldova și în Transilvania, unde a fost trimisă cu dedicație către diferite personalități ale epocii de către însuși Dosoftei, aflat în al doilea său exil polonez.
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.
A fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, traducător şi poet pentru „Psaltirea în versuri”. A decedat la 13 decembrie 1693, la Jovkva, în Polonia, azi oraş şi centru raional din regiunea Lviv, Ucraina.
În 2005 Mitropolitul Dosoftei a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com