Astăzi Nicolae Mintencu a împlinit optzeci și unu de ani. A început cel de-al nouălea deceniu al vieții sale luminoase, însoțite de doina și cuvântul ales al limbii române, de înțelepciunea unui intelectual format atât în băncile școlilor înalte, cât și la muncile agricole. În cazul domniei sale se potrivește de minune caracteristica dată unui pedagog eminent și anume cea de semănător al veșnicului și adevărului. În genere, activitatea lui Nicolae Mintencu poate fi examinată sub trei aspecte: de pedagog cu un stagiu de 58 de ani. I-a petrecut în una și aceiași școală – în școala din satul natal Voloca, obținând cel mai înalt titlu pentru un pedagog – cel de Învățător emerit al Ucrainei. A fost profesor de română, făcând parte din acea categorie de dascăli, numiți în popor apostoli ai neamului. Ca un adevărat apostol al graiului matern, Nicolae Mintencu a organizat la Școala medie din Voloca întâlniri cu scriitorii din regiunea Cernăuți Ilie Tudor Zegrea, Mircea Lutic, Ion Chilaru, Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu, Vasile Levițchi, precum și cu poeții din Moldova Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Arcadie Suceveanu. În afara orelor de studii, a organizat două cercuri – „Tinerii poeți” și „Tinerii actori”. Puțini dintre colegii lui, profesori de română din regiune, se pot mândri cu asemenea rezultate ca Nicolae Mintencu, el reușind să-i îndrume și să-i încurajeze pe calea anevoioasă a creației poetice pe atâția discipoli ai săi – Dumitru Mintencu, Rodica Ursuleac, Violeta Lupașcu, Emilia Zaharciuc, Gheorghe Ungureanu. Iar tinerii actori de la Școala din Voloca, sub conducerea lui Nicolae Mintencu, au înscenat de opt ori poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu, cu care s-au prezentat la concursuri raionale, regionale, au câștigat „Premiul special” la festivalul de teatru al elevilor din România, Republica Moldova și Ucraina, desfășurat la Suceava. Elevii lui Nicolae Mintencu au înscenat cinci povești de Ion Creangă, balada „Miorița”, „Apus de soare” de Delavrancea.
Profesorul Nicolae Mintencu și-a însoțit elevii în excursii prin Ucraina și prin mai multe țări, el insistând ca ei să poposească neapărat la Iași, București, Botoșani, la Ipoteștii lui Eminescu, la Humuleștii lui Ion Creangă, la Mirceștii lui Vasile Alecsandri, la mai multe mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare.
Cea de a doua ipostază a personalității lui Nicolae Mintencu este cea de rapsod popular. Mai bine de jumătate de veac – din tinerețe și până în prezent – tot de cântec se ține. Concertează foarte des acasă, dar a avut și fericirea de a se prezenta cu „Doina Volocii” pe scene din Moldova, România și Ungaria. A participat la patru festivaluri internaționale de folclor: de la Turnu-Severin „Cântecele românilor de pretutindeni”, la care a fost distins cu Premiul II, de la Cernăuți „Din cântecele neamului”, la care a ocupat locul I, la Concursul de cântece românești „Izvorul 77”, organizat de fostul redactor de la Televiziunea regională Benedict Pucaevici, unde a fost deținătorul Premiului I, la Concursul de romanțe din Botoșani, unde s-a clasat pe locul III.
Pedagogul și rapsodul popular Nicolae Mintencu n-a ratat nici o ocazie să-i scoată în scenă pe discipolii săi, aceștia participând permanent la sărbătorile „Florile dalbe”, „Mărțișor”, organizate de Societatea „Mihai Eminescu”.
De 34 de ani Nicolae Mintencu cântă în corul Bisericii Sfântul Nicolae din Voloca. I-a urmat exemplul fiul Marin – membru al corului Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Hrușăuți. Muzica sacrală îi este aproape sufletului ca și cea populară.
Îndemnându-i pe elevii săi la creația literară, profesorul Nicolae Mintencu trăiește și el clipele deosebite ale inspirației. Este autorul a șapte cărți de poezie și publicistică, două dintre ele fiind deosebite – „Folclor din Voloca pe Derelui” și „Școala din Voloca – izvor de cunoștințe”. Este laureat al Premiului literar „Olga Kobyleanska”.
Ca cetățean de omoare al Volocii, lui Nicolae Mintencu i s-a repartizat un stand aparte în Muzeul satului Voloca, deschis astă vară. Acolo sunt prezentate toate distincțiile pe care le-a primit el în calitate de pedagog, interpret de muzică populară și pentru creația literară.
La unul din festivalurile internaționale de folclor, care s-a desfășurat în România, Nicolae Mintencu s-a prezentat cu „Doina Volocii”, cântec care i-a asigurat succesul. Doina este pentru el genul muzical preferat, căci în doină pulsează mai puternic inima românului.
Doina Volocii din veacuri străbate,
Cu frunza ei verde, în loc de fa-diez,
Își găsi rapsodul, plin de bunătate
Ce-o cânt-așa de parcă ar rosti un crez.
De parcă ar opri clipa autumnală,
Clipa veșniciei, de dor și de alin.
L-aplaudă cu-n freamăt, cu o vocală
Pân’ și stejarii din codru, de la Cosmin.
E cod genetic, al neamului comoară,
O moștenire a sufletului român.
E-nfrățită cu patru coarde de vioară –
Taină ascunsă-n umbra nucului bătrân.
Doina Volocii ce din veacuri străbate…
Alți rapsozi vrednici, cu alt nume de botez,
Duce-vor cucernici spre infinitate,
Spre sfânta dăinuire între psalmi și crez.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com