Roşa-Stânca – colţişor de rai

Screenshot_1

Fiecare floare, fiecare plai își are viaţa sa, istoria sa. Aşa şi şcoala noastră are o legendă a ei trecută prin multe ramuri ale vieţii. Aşa cum înfloresc florile aşa a înflorit şi înfloreşte şcoala noastră. Aceste cuvinte au fost spuse cândva de învăţătoarea Domnica M. Cogut, fostă absolventă a şcolii noastre, originară de la Roşa-Stânca. Ea și-a consacrat  mai multe decenii din viață profesiei îndrăgite, lăsând o mare comoară în urma-i. Limba română, tradiţiile şi obiceiurile de la Roşa-Stânca ea ni le-a încredinţat nouă, învăţătorilor şi profesorilor mai tineri. Cu multă dragoste şi bucurie în suflet doresc să anunţ  faptul că mulţi elevi din şcoala noastră au îmbrățișat profesia de pedagog: Ştefan Lazarovici, Vasile Lazarovici, Vasile Cozma, Mihai Cozma, Domnica Cogut, Aurel Chiseliţa, Victoria Chiseliţa, Viorica Lazarovici-Timcu, Paraschiva Lehniuc, Viorica Bezuglaia, Viorica Corbu, Cristina Cebotari, Oxana Harâc, Elvira Maraşciuc, Irina Eriomenco, Mariana Verenco, Valeria Ionuţ, Ioana Paşcanu, Aliona Miţcovscaia, Diana Ursuleac, Mihai Ursuleac, Maria Ionuţ, Alina Ungureanu, Alina Ţurcan. Aceşti profesori au fost şi rămân inima şcolii noastre. Ei nu sunt indiferenţi faţă de problemele şcolii şi sunt la curent cu totul ce se petrece în şcoala noastră.

La Roşa-Stânca, unde Cernăuţiul se înfrăţeşte cu liniştea pădurilor şi cu îmbrăţişarea dealurilor, aici unde se mai vorbeşte româneşte şi se mai trudeşte pentru menţinerea spiritului tradiţiilor naţionale, şcoala leagă în buchetul ei peste o 110 crizanteme, peste o 110 istorii, peste o sută sunete de clopoţel. Anul acesta au păşit pragul şcolii 87 de copii, dintre care 12 micuţi în clasa I.

Încercarea din vara aceasta de a pune sub semnul întrebării existența școlii noastre n-a trecut pe alături de absolvenţii şi părinţii copiilor din suburbie. Ei au primit-o cu mare durere în suflet. Noi nu putem rămâne fără şcoală, noi nu putem să ne vindem limba mamei. În această suburbie avem şcoală, casă de folclor şi o bisericuţă cu care ne putem bucura. Ele și în continuare trebuie să rămână alinarea noastră, pilonii noștri spirituali. Bravo părinţilor de la Roşa-Stânca care au rezolvat această problemă. Părinţii noştri au dat dovadă de o intelectualitate nemaipomenită, apelând şi la legea Ucrainei ce se referă la învăţământul în şcolile naţionale.

Domnica Ursuleac, mamă-eroină, a vorbit cu lacrimi în ochi despre Şcoala noastră nr.17 şi Şcoala nr.10. ,,Prin aceste şcoli au trecut străbunicii, bunicii, copiii mei, nepoţii. Eu consider că aceste şcoli sunt și ale mele şi ele nu trebuie atinse”, a accentuat doamna Domnica. Primele cărămizi ale acestei clădiri au fost puse de străbunicii elevilor noştri.

La şcoală avem elevi din familii mixte şi familii de ucraineni de la Roşa-Stânca, care cu mare drag doresc să cunoască limba română, care este o limbă europeană cu mari perspective.

Împreună cu deputatul nostru Artur Muntean, grupul de părinţi de la Şcoala nr.17 au ajuns la uşa comitetului executiv al Secţiei orăşeneşti Cernăuţi. Aici li s-a promis că întrebarea cu unirea claselor este închisă şi că optimizarea nu se referă la şcoala noastră. Administraţia Şcolii nr.17 aduce mari mulţumiri părinţilor, bunicilor, absolvenţilor, tuturor celor care au fost alături de noi în acel moment şi, nu în ultimul rând, domnului Serghii Martyniuk, șeful Direcției orășenești de învățământ, care ne-a promis că o să facă tot posibilul ca şcoala noastră de la Roşa-Stânca să existe.

Valentina MARAŞCIUC, profesoară la Şcoala nr.17

Lasă un răspuns