La începutul anului 1943, Pretura plăşii Storojineţ a înaintat Guvernământului provinciei Bucovina „Tabelul de locuitorii morţi şi identificaţi din revoluţia din 1 aprilie 1941”, în care au intrat numele a 24 de martiri.
În 2016, Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi a publicat „Lista martirilor seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici în timpul masacrului sângeros de la Varniţa (Fântâna Albă) din ziua de 1 aprilie 1941, numele cărora au fost descoperite în documentele de arhivă”. Lista este compusă din 26 de martiri ai neamului.
Jurnalista Maria Toacă scrie: „Indiscutabil, numărul celor ce-şi dorm somnul sub brazii din pădurea Varniţei este de zeci de ori mai mare”.
Apare fireasca întrebare: câţi martiri au căzut la Fântâna Albă, în memorabila zi de început de Prier, şi unde sunt documentele cu lista întreagă a românilor masacraţi mişeleşte în acea sângeroasă primăvară?
În săptămânalul „Monitorul bucovinean” din 7 aprilie 2022, în materialul „Rugăciuni la Fântâna Albă, iar în zile de război cu ruşii”, Nicolae Şapcă, directorul ziarului, afirmă că „un fost angajat şi coleg din redacţia noastră”, referindu-se la evenimentele sângeroase de la Varniţa, a menţionat „că are cunoştinţă, că la Moscova sunt trei dosare în care e posibil să fie foarte multă informaţie pe care noi încă nu o cunoaştem”. În privinţa dosarelor care se păstrează în fondurile secrete ale unor instituţii de stat din Moscova, ce conţin informaţii preţioase despre evenimentul de la Fântâna Albă, a declarat şi mult regretatul Dumitru Covalciuc în 2015, în timpul unui interviu acordat lui Paul-Mircea Iordache, redactor-şef al revistei „Vatra noastră românească”, care apare la Botoşani, România.
Reieşind din faptul că documentele referitoare la masacrul de la Fântâna Albă se găsesc la Moscova şi se păstrează în depozite speciale, uşile cărora sunt ferecate cu şapte zăvoare, e necesar să fie alcătuită lista completă a martirilor seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici în timpul unor cercetări serioase în aşezările din Valea Siretului, locuitorii cărora au participat la evenimentul sângeros de la Varniţa. Acest nobil lucru poate fi dus la bun sfârşit de către cele două societăţi „Golgota”, care îşi desfăşoară activitatea lor rodnică în actuala regiune Cernăuţi, şi care au numeroşi membri în rândurile sale şi filiale temeinice în satele şi oraşele din ţinut. Paralel pot fi scoase din anonimat numele tuturor martirilor neamului deportaţi de către puterea stalinistă, în 1944, la Onega, Ladoga şi în Karelia, fiindcă documentele referitoare la batalioanele sovietice de muncă forţată lipsesc în instituţiile respective din regiunea noastră. Publicarea listelor martirilor neamului „înseamnă nu doar reabilitarea victimelor comunismului, ci şi săvârşirea unui act de justiţie”. Fără aceste nume „trecutul nostru ar părea aşa cum şi-ar fi dorit autorităţile comuniste de atunci: „luminos, fără crime comise de potentaţii zilei, fără mii de morţi şi fără sânge nevinovat vărsat” de-a lungul celor cinci decenii de dominaţie a puterii bolşevice în ţinutul mioritic.
Scriitorul român Romulus Rusan menţiona: „Veneraţia faţă de victimele comunismului nu trebuie să ia doar forma lacrimii, a florilor depuse şi a liniştii necesare reculegerii, ci a unei cercetări active, din care să reiasă caracteristicele istorice ale fenomenului totalitar. Suferinţa noastră trebuie studiată şi cunoscută de noi înşine, dar şi de alţii, pentru că lacrimile se zvântă, florile se ofilesc, dar documentele rămân şi ele se transformă în istorie”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com