Deși Biserica Ortodoxă din Ucraina a inițiat trecerea la calendarul bisericesc pe stil nou, în majoritatea parohiilor ce țin de Biserica Ortodoxă Ucraineană sărbătorile de peste an sunt marcate pe stil vechi. Astfel astăzi, 19 ianuarie, este prăznuit Botezul Domnului, sau Boboteaza, după cum i se spune în popor. După calendarul gregorian, această mare sărbătoare a fost serbată la 6 ianuarie.
Cât privește istoricul sărbătorii Nașterii Domnului, se știe că în Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era serbată în aceeași zi cu Botezul Domnului, adică la 6 ianuarie; această dublă sărbătoare era numită în genere sărbătoarea Arătării Domnului (Teofania și Epifania). Se credea că Domnul Iisus Hristos S-a născut în aceeași zi a anului în care mai târziu, peste treizeci de ani, S-a botezat, scrie Basilica.ro.
Sărbătoarea Nașterii Domnului s-a despărțit pentru Prima dată de cea a Botezului, serbându-se Iu 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375, apoi la Constantinopol în anul 379, astfel încât Sf. Ioan Gură de Aur vorbește în Omilia sa Ia Nașterea Domnului, ținută în Antiohia în anul 386, despre faptul că data de 25 decembrie ca sărbă¬toare a Nașterii Domnului a fost luată din practica Bisericii Apusene, de la Roma. în cartea Constitu¬țiile Apostolice (V, 13 și VIII, 33), redactată spre sfâr-șitul secolului al IV-lea, se precizează că sărbătoarea Nașterii Domnului are ca dată de prăznuire ziua de 25 decembrie, iar sărbătoarea Epifaniei (Botezul Domnului) este o sărbătoare distinctă de cea a Nașterii Domnului. în prima jumătate a secolului al V-lea, ziua de 25 decembrie, ca dată a sărbătorii Nașterii Domnului, a fost introdusă și în Biserica Alexandriei și apoi a Ierusalimului, generalizându-se în aproape toată creștinătatea răsăriteană. Numai armenii serbează până astăzi Nașterea Domnului tot la 6 ianuarie, împreună cu Botezul Domnului.
Botezul Mântuitorului în Iordan poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și au înțelesul de „arătare”, „descoperire”. Botezul Domnului e una din cele mai importante sărbători creştine pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, vorbind despre acest praznic, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.
Așa cum în zilele lui Noe, un porumbel a anunțat scăderea apelor potopului, tot așa și aici arăta asemănarea porumbelului sfârşitul potopului păcatului. Duhul Sfânt le-a apărut oamenilor sub forma unui porumbel, deoarece această pasăre este un simbol al iubirii, purității și blândeții. Deci Duhul Sfânt este un izvor de curăție, un abis de filantropie, un învățător al blândeții și al păcii.
Originea slujbei Aghiesmei Mari este Ierusalimul, unde se păstra amintirea puternică a Botezului Mântuitorului prin mâna Înaintemergătorului, în apele Iordanului. De aici ea s-a răspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol şi în Asia Mică.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com