Satul Marșinți: patru veacuri de prezență în istorie

FB_IMG_1566895111673

În „certificatele de naștere” ale majorității localităților este trecută data primei lor atestări documentare. Data este concretă, dar și convențională, căci de la sine se înțelege că așezările omenești au apărut înainte de a fi trecute în „registrul” istoriei. Nu face excepție nici localitatea Marșinți din valea Prutului, la un kilometru depărtare de centrul raional Noua Suliță. dar și în privința atestării documentare există anumite date, însă localnicii consideră că satul lor dăinuie în istorie de patru veacuri și în duminica de 25 august au marcat 400 de ani ai baștinei lor.

Către jubileu locuitorii satului s-au pregătit mai mult timp. Au contat pe un eveniment principal, care să dea semnificație deosebită „Zilei satului”, neobișnuită din acest an. S-au străduit să termine construcția și amenajarea stadionului. Un sat, de unde a ieșit o pleiadă întreagă de sportivi, inclusiv Natalia Lupu, participantă la două ediții ale Jocurilor Olimpice, neapărat trebuie să dispună și de o arenă sportivă care-i face cinste. Acesta a fost și unul din visele primarului (acum starostelui) satului Marșinți, domnul Gheorghe Nichitovici. Lucrările de amenajare au durat doi ani, căci a fost format gazonul cu iarbă naturală și nu s-a reușit până la hramul Bisericii din sat – Sfântul Nicolae de vară.

Cu o săptămână în urmă a fost deschisă solemn „Marșinți. Arena”, adică noul stadion, și sărbătoarea „Ziua satului” nu s-a lăsat așteptată, cu atât mai mult că se apropia și Ziua Independenței Ucrainei. Deci, stadionul a fost pregătit nu numai pentru meciurile de fotbal, dar și pentru hora mare a satului.

Aceste două evenimente au fost unite printr-un gest făcut de vestitul fermier din localitate, dl Alexei Cherțoi, care a contribuit la editarea unei broșuri cu fotografii, consacrate jubileului de 400 de ani. Domnul Alexei conduce de mai mulți ani gospodăria de fermier de aici „Niva-AVC” și poartă grijă nu numai de lanurile mănoase, dar și de ogorul spiritual. Anume datorită susținerii lui, cu câțiva ani în urmă, a văzut lumina tiparului monografia satului Marșinți.

Satul Marșinți timp de o sută de ani s-a aflat la hotarul a două imperii, granița trecea pe Prut. Cu timpul, ea s-a mutat în josul cursului apei, dar podul peste Prut în dreptul satului Marșinți a apărut abia în anii 80 ai secolului trecut. Însă, marșințenii au știut întotdeauna să dureze punți spirituale între frați. Slăvita lor consăteană, Sofia Rotaru, nu în zadar poartă titlurile de Artistă a poporului din Ucraina și Republica Moldova. Și, în genere, Marșinți este unul din puținele sate din țara noastră cu mai mulți artiști ai poporului și artiști emeriți în raport cu numărul populației.

În cununa de cântece, care au răsunat cu prilejul jubileului, pe scena improvizată de pe noul stadion, au fost și cele interpretate de Artista poporului, Lilia Sandulesa. De fapt, Lilia Sandulesa de mai mulți ani la rând e alături de consătenii săi la sărbătoarea principală a satului și consideră că pentru ea este o mare onoare să cânte pentru ei.

În ultimul timp mesager al cântecului de la Marșinți este şi Ansamblul etnofolcloric „Țărăncuța”, condus de doamna Aurelia Bordian. Sufletul acestui colectiv artistic amatoricesc este doamna Sofia Roșca, autoare de versuri și cântece, neîntrecută meșteriță populară. Datorită ei artistele amatoare poartă costume naționale autentice.

– Am deschis sărbătoarea cu cântecul despre satul Marșinți, scris pe versurile poetului și bunului nostru prieten, Vasile Vascan. Iar „Țărăncuța” noastră a ieșit în fața consătenilor și oaspeților cu două cântece – „Ileană, Ileană”, cunoscut de sute de ani, și „Satul meu de lângă Prut”. Alături de noi, pe scenă au fost şi fetițe de la școală, pasionate de cântecul românesc. Printre ele – și nepoțica mea, Anastasia, menționată cu o diplomă de către primarul Comunității Teritorial Unite Noua Suliță, Maria Nicorici. Pentru noi cea mai mare distincție este faptul că „Țărăncuța” își pregătește schimbul de mâine, doar tradiția populară trebuie să dăinuie în inimile tuturor generațiilor, a opinat doamna Sofia Roșca.

Bucuria marșințenilor au venit s-o întregească și artiști amatori din alte sate ale raionului Noua Suliță, precum și delegații oficiale din Chetroasa (Moldova) și Botoșani (România).

Marșinți este un sat unic în felul său. Casele, una mai frumoasă decât alta, sunt aranjate pe un teren neted ca palma lui Dumnezeu. Aici chiar și locașul de închinare este deosebit. Se presupune că biserica a fost construită în anul 1887, pe locul celei vechi din 1710. Cărămida roșie, din care a fost ea zidită, nu și-a pierdut deloc culoarea și arată ca o adevărată podoabă arhitectonică. Este un monument de arhitectură unic, o biserică asemănătoare nu există în nordul Bucovinei și nordul Basarabiei. La începutul acestui veac, enoriașii de la Marșinți s-au străduit și au reînnoit iconostasul, iar în anul 2017 a fost înlocuit clopotul vechi, care în decurs de un veac îi aduna în fața sfântului altar pe locuitorii satului. Vechiul clopot a fost pus în curtea bisericii ca monument. Noul clopot anunță și începutul celui de-al cincilea secol de existență a acestei vetre de oameni harnici, gospodăroși, care păstrează în sufletele lor lumina divină și frumusețea cântecului.

Vasile Carlașciuc

Lasă un răspuns