Săptămâna trecută a avut loc ședința grupului de lucru pentru restaurarea monumentului de arhitectură de însemnătate națională – Biserica Înălțarea Domnului din orășelul Lujeni, ctitorie din secolul al XV-lea. Examinând chestiunile privind modificarea documentației științifice-de proiect și lucrărilor de restaurare, participanții la ședință și-au exprimat încrederea că acest lăcaș de închinare își va recăpăta aspectul autentic și va deveni un obiectiv turistic atractiv.
Concomitent s-a desfășurat și ședința referitoare la corectarea documentației științifice-de proiect a monumentului de arhitectură de însemnătate națională – Catedrala Adormirea Maicii Domnului de rit vechi de la Fântâna Albă, CT Cameanca. Se consideră că a fost întreprins primul pas important pe calea restaurării acestor monumente arhitectonice de însemnătate națională, care vor spori potențialul turistic al regiunii Cernăuți.
Ctitorul bisericii din Lujeni, cavaler pe cal alb…
Localitatea Lujeni, situată pe malul stâng al Prutului, este străbătută de vechiul drum ce venea dinspre Sniatin și Polonia și se termina la Cernăuți. El a fost folosit adeseori de armata poloneză la invadarea Moldovei. Este cunoscut faptul că în anul 1452, boierul Feodor (Theodor) Vitolt a cumpărat moșia satului de la Coste Vranici, fiul lui Dragomir Vranici, unul dintre boierii de la curtea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ridicând aici o biserică cu hramul Înălțarea Domnului. Ctitoria sa, care a devenit cu timpul un monument de arhitectură moldovenească, probabil a fost construită după anul 1452. Biserica Înălțarea Domnului din Lujeni prezintă un interes particular. Ea are trei turnuri mici de lemn. În turnul al treilea, care se află deasupra pridvorului de lemn, s-au aflat până în 1891 clopotele turnate în 1775, care apoi au fost mutate în clopotniţa nou construită.
Specialiștii, care au examinat planul şi secţiunea longitudinală a bisericii din Lujeni, au clasat acest monument alături de Biserica din Dolheştii Mari, ctitorită de Şendrea, portarul Sucevei, înainte de 1481, de Biserica din Volovăţ, ctitorită de Ştefan cel Mare în 1502, şi de Biserica din Bălineşti, atribuită lui Ioan Tăutu, mare logofăt al Ţării Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare. Aceste trei biserici din epoca lui Ştefan cel Mare au ca trăsătură comună bolta în semicilindru, întărită prin arcuri dublouri.
Istoricul român Dimitrie Dan, în lucrarea sa despre Lujeni, apărută la Cernăuţi în 1893, scria despre Biserica din această localitate: „În pronaos se află zugrăvit pe peretele din stânga spre răsărit, lângă zidul despărţitor de naos un cavaler cu părul bărbii încărunţit, şezând calare pe un cal alb, îmbrăcat în zale, ţinând un scut care-i apăra pieptul; pe scut se afla zugrăvită o simplă cruce albă. Altceva nu se poate distinge din portretul fresco, deoarece peretele este deteriorat de multele lovituri de săbii sau suliţe turceşti, tătăreşti sau ale altor litve. Amintitul portret reprezintă pe ctitorul bisericii, dovadă următoarea inscripţie (în slavonă) „Eu domnul Teodor, numit Vitolt, robul lui Christos Dumnezeu şi al Preacuratei de Dumnezeu Născătoare şi ctitor al acestei sfinte biserici”. Data zidirii bisericii nu se poate descifra. Se ştie că boierul Vitolt cumpără satul Lujeni la 7 septembrie 1452. A fost restaurată la 1770 de Maria, soţia stolnicului Georgi Luca. Turcii au prădat biserica şi, neavând unde să ascundă odoarele bisericeşti, le-au lăsat în fântâna din cornul bisericii. Proprietar al acestei moşii a fost şi Miron Costin, pe când era pârcălab de Hotin”.
De valoare este pictura care se mai păstrează în pronaos, restaurată în ultimele decenii ale secolului trecut. Ea reprezintă vechiul curent de pictură moldovenească, în care, ca şi în arhitectură, sunt destul de puternic conturate trăsăturile de tradiţie bizantină. În biserica din Lujeni regăsim tradiţia portretelor pictate după canoane constantinopolitane. În multe scene, costumaţia personajelor este albă, având umbre gălbui, cărămizii sau brune. Nimburile sfinţilor sunt roz-ivoriu, în locul galbenului obişnuit de mai târziu, care imită aurul. Atât prin iconografia lor, cât şi prin stilul lor, picturile de la Lujeni prezintă o simbioză dintre modelele şi procedeele bizantine şi cele central europene.
O astfel de apreciere găsim și în sursele ucrainene. Se spune că mai întâi Biserica din Lujeni a fost acoperită cu paie, apoi cu șindrilă, iar în anul 1909 – cu tablă. A fost reînnoită la finele secolului al XVIII-lea (după anul 1770), adăugându-se o construcție din lemn. În anul 1896 lăcașul de închinare a fost din nou restaurat, iar frescele au fost reînnoite de mai multe ori.
Pentru prima dată o parte din fresce au fost descoperite în anii 30 ai secolului trecut, la o înălțime de 180 centimetri. Aceste fragmente au fost restaurate la sfârșitul anilor 50. Descoperirea și restabilirea întregului ciclu de fresce din secolul al XV-lea a avut loc în anii 90 ai secolului al XX-lea.
Vechea biserică din Lujeni este vestită și prin faptul că în ea s-au aflat în decursul unei nopți moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cel dintâi sfânt ocrotitor al Moldovei.
În anul 1686, moaştele Sfântului Ioan de la Suceava au fost duse în Polonia, la Zolkiev (Jovkva de astăzi, regiunea Lviv), împreună cu Mitropolitul Dosoftei, și au făcut acolo nenumărate minuni şi vindecări de boli timp de 97 de ani. Dar şi readucerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în mănăstirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie 1783, este considerată o mare minune. Nimeni nu mai spera, după un secol, să se aducă din nou în pământul Moldovei cel mai iubit şi mai vechi ocrotitor şi rugător al ţării şi poporului românesc, atât de greu încercat de-a lungul veacurilor, dar atât de credincios şi iubitor de sfinţi. Aceasta o dovedeşte mai întâi râvna şi străduința Episcopului Dosoftei de Rădăuţi, căruia i se datorează cel mai mult readucerea moaştelor Sfântului Ioan la Suceava. Apoi, numărul mare de clerici şi ortodocşi credincioşi care au întâmpinat cu flori şi lumânări aprinse racla cu sfintele moaşte, la trecerea lor din Polonia în Moldova. În drum spre Cernăuți, însoțitorii raclei cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, au înnoptat la Lujeni, în Biserica ctitorită în secolul al XV-lea, ca a doua zi să fie întâmpinate cu mare entuziasm la Cernăuți, după cum scria pe timpuri revista „Candela”. Într-o astfel de atmosferă de bucurie în Hristos şi frăţie duhovnicească, au străbătut moaştele Sfântului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni, până au fost aşezate din nou în Catedrala vechii Mitropolii din Suceava.
O catedrală poate reînnoi un sat…
Dacă mica Biserică Înălțarea Domnului, cu o vechime mai bine de jumătate de mileniu, se află într-o localitate prosperă din regiunea Cernăuți – în orășelul Lujeni, cel de-al doilea monument de arhitectură sacrală – Catedrala Adormirea Maicii Domnului de rit vechi este situată în satul Fântâna Albă, care este aproape pustiu. Poate transformarea acestui lăcaș de cult, cu o arhitectură deosebită, într-un obiectiv turistic va înviora viața în localitate.
Satul Fântâna Albă a fost pe timpuri un centru al așezării lipovenilor din Bucovina și reședința episcopului ortodocșilor de rit vechi. Lipovenii au sosit pe meleagurile noastre în anii 1760-1780 din regiunea Mării Negre și Basarabia. Autoritățile austriece, interesate de colonizarea Bucovinei, i-au tratat favorabil pe noii veniți. Printr-un brevet din 1783, împăratul Iosif al II-lea i-a scutit de taxe timp de 20 de ani și le-a garantat libertatea de religie. Pentru o mică taxă, coloniștii au primit pământ și au fost scutiți de serviciul militar timp de 50 de ani.
Catedrala Mitropolitană Adormirea Maicii Domnului de la Fântâna Albă a fost construită în 1900-1908 pe cheltuiala negustorului moscovit Gleb Ovsiannikov în memoria fiului său Alexandru, care a murit de tânăr. Autorul proiectului a fost arhitectul de curte al împăratului austriac V. I. Klick. Catedrala a fost sfințită de către mitropolitul Macarie împreună cu arhiepiscopul Ioan al Moscovei. După aspectul său exterior Catedrala de la Fântâna Albă se aseamănă cu Catedrala Sfântul Vasile din Moscova.
Includerea Catedralei Adormirea Maicii Domnului de la Fântâna Albă pe itinerarul turistic este și în favoarea Complexului comemorativ al victimelor masacrului de la Fântâna Albă de la 1 aprilie 1940, ridicat întru pomenirea românilor din localitățile din Valea Siretului, omorâți de călăii regimului sovietic totalitar.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com