Masacrul de la Fântâna Albă s-a aflat sub lacătul tăcerii jumătate de veac. Localnicii – sătenii din Băhrineşti, Cameanca, Volcineţ, Suceveni, Pătrăuţii de Sus, Cupca, Pătrăuţii de Jos şi din alte aşezări din Valea Siretului vorbeau în şoaptă despre această tragedie, care a început aici, în poiana Varniţei, şi s-a terminat în GULAG-ul stalinist. În perioada tăcerii doar o cruce de lemn, înnegrită de ploi, amintea că la această margine de pădure a avut loc cândva moarte de om. Când, după aproape 50 de ani, au început să fie deschise unele fonduri ale arhivelor, evenimentele sângeroase din 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă au încetat să fie o taină. Aici, la câţiva kilometri de frontiera sovieto-română, în acea zi neagră din istoria neamului românesc din Bucovina, au căzut seceraţi de mitralierile grănicerilor stalinişti şi acoperiţi de prapuri români paşnici din satele din apropiere, care au încercat să scape de regimul totalitar odios, instalat în ţinut în vara anului 1940. Din 1991 încoace aici, de fiecare dată, la 1 aprilie, sunt omagiate victimele acestui adevărat masacru. Atunci, la un gospodar din Băhrineşti a fost turnată din ciment o cruce din iniţiativa a patru membri ai Grupului „Arboroasa”, în frunte cu regretatul Dumitru Covalciuc, şi instalată noaptea spre 1 aprilie. Despre această intenţie a aflat conducerea de partid a raionului Hliboca şi tot în grabă a fost ridicată a doua cruce. Apoi mai târziu, în spaţiul dintre aceste cruci a fost înălţat un monument şi o bisericuţă, unde, de obicei, este oficiat parastasul întru pomenirea martirilor români care au murit cu dorul de libertate la Fântâna Albă. „Ei sunt adevăraţi martiri că au suferit pentru neamul lor”, a accentuat protopopul de Hliboca, Ioan Gorda, în scurta lui predică, rostită la 1 aprilie anul curent la crucea ridicată de „arboroseni”. Aici au răsunat rugăciunile româneşti.
Mitingul de doliu din anul acesta a fost organizat de conducerea Comunităţii Teritoriale Cameanca. Au fost invitaţi reprezentanţii autorităţilor raionale şi regionale Cernăuţi, Consulatului General al României la Cernăuţi, societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut. Au venit oficiali şi oaspeţi din România. În minutul de reculegere, anunţat de primarul CT Cameanca, Vasyl Zahariuk, împreună cu martirii români au fost comemoraţi şi tineri din Comunitate, care au căzut în actualul război din Ucraina. Consulul General al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, a menţionat că România este alături de Ucraina în aceste clipe de grea încercare, în această luptă pentru integritatea ei teritorială. România susţine eforturile Ucrainei pe calea spre Uniunea Europeană, subliniind, totodată, că pentru a trăi în UE e nevoie de multă înţelepciune, de toleranţă etnică, de respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, lucru care urmează să fie făcut împreună. Este o mare dorinţă de a trăi în pace şi în bună înţelegere.
Preoţii, care au reprezentat cele două biserici ortodoxe din Ucraina, au oficiat parastasul separat.
…De mai bine de trei decenii se vorbeşte despre masacrul de la Fântâna Albă. Tema a fost şi este cercetată atât în Ucraina, cât şi în România şi nu putem afirma că ea este epuizată. Doar nici până acum nu se ştie numărul exact al victimelor. Locuitorul satului Cameanca, Petro Kerstiuk, a avut fericirea să ţină în mână mai multe documente din fostele fonduri speciale. El a scos de sub tipar cartea „Ghiocei însângeraţi” – în limbile ucraineană şi română. Autorul s-a destăinuit că sunt încă multe documente de arhivă necercetate. Un locuitor al orăşelului Crasna, a venit la acest miting de doliu pentru a cinsti memoria bunelului său, care s-a pornit pe acest drum al martirajului în ziua de 1 aprilie 1941 şi nici până acum rudele nu ştiu nimic despre el. Le-a spus cineva că l-au văzut cum a luat un prapur de la biserica din Suceveni şi s-a alăturat la mulţimea care ţinea calea spre frontieră…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com