La o distanță de 80 de ani în timp „ochiul istoriei” poate vedea foarte clar și aprecia just procesul colectivizării, impus de puterea sovietică, de regimul totalitar. Tot negativul a fost adunat în jurul caracterului forțat al colectivizării, retribuirii simbolice a„zilelor-muncă”, intervenirii lucrătorilor de partid în mersul firesc al proceselor agricole. Dar toate aceste momente negative n-au distrus simțul de bun gospodar al țăranilor noștri. Cu timpul, unele colhozuri au devenit milionare, prin munca eficientă și bine organizată a agricultorilor. Anume despre aceste momente de prosperare economică își amintesc cu regret sătenii, care afirmă că toată viața au lucrat în colhoz.
În raionul Noua Suliță primul colhoz a fost creat la Stroești, în 1940. În decursul anilor el a avut mai multe denumiri, „botezat” în stil comunist, însă nu aceasta este important. Gospodăria agricolă din Stroești a fost una fruntașă în raion, ba chiar și în regiune. În anii 90 când colhozurile au dispărut ca subiecte economice și sătenii au primit cotele lor de pământ, fostul președinte al colhozului din Stroești, Ștefan Gligor, a reușit să creeze în locul lui Întreprinderea agricolă „Spicul de aur”, păstrând resursele de producție.
Zilele acestea, directorul-adjunct al Întreprinderii agricole „Spicul de aur”, Artiom Gligor, nepotul legendarului Ștefan Gligor, a plasat pe contul său de Facebook fotografii alb-negru din istoria primului colhoz din raionul Noua Suliță. Aceasta m-a făcut să răsfoiesc și însemnările mele de jurnalist, îngălbenite de vreme. Voi cita un fragment pe care l-am notat din ziarul regional „Radianska Bucovina” din perioada de foamete din primii ani postbelici – perioadă de grea încercare pentru populația din ținutul nostru. Reporterul de la ziar scrie despre adunarea de dare de seamă și alegeri din colhozul din Stroești, care a avut loc în luna februarie 1947: „Președintele A. P. Cucureac a menționat: „Anul trecut a fost foarte greu. Gospodarii mai vechi știu ce înseamnă seceta pentru câmpurile noastre. Trebuia să luptăm pentru fiecare picătură de umezeală, să economisim fiecare kilogram de cereale, sfeclă de zahăr. În această luptă pentru recoltă sătenii au dat dovadă de multă chibzuință. Conducătorul brigăzii legumicole, Ilie Cucureac, fratele său Grigore, conducătorul brigăzii de constructori, Mitrofan Luchian, în zilele cu soare dogorâtor au curățit izvoarele uscate din câmp și au dat de apă. Au săpat un iaz spre care se îndreptau șuvițele de apă de la izvoare”.
Acum trecem prin o altă grea încercare – epidemia cauzată de un virus necunoscut coronavirusul. Și cine dacă nu directorul Întreprinderii agricole „Spicul de aur”, Ștefan Gligor, primul s-a adresat către colegii săi, agricultori și întreprinzători, să adune bani cu scopul de a cumpăra pentru Spitalul raional din Noua Suliță un aparat de ventilare artificială a plămânilor, foarte necesar pentru asemenea boli infecțioase. Și tot Întreprinderea agricolă „Spicul de aur” a depus prima sumă de binefacere.
Poate denumirea gospodăriei agricole din Stroești pare tendențioasă, la prima vedere, însă, luând cunoștință de istoria de 80 de ani, te convingi de marele adevăr – pentru a crește spice de aur, trebuie să ai inimă de aur.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com
