Stai împodobit în culorile toamnei,
Arbore bătrân și minunat,
În zarea aurie ce se strecoară,
Cu chipul frumos și fascinant.
Te adoră toți și te admiră,
Ca pe o minune zi de zi,
Ești un dar venit de Sus,
Pentru ce a fost și ce va fi.
Te-au părăsit păsările călătoare,
Ce-ți cântau pe ram duios,
Într-un cor nemaipomenit,
Gingaș, cu căldură și frumos.
Și frunzele care-ți sunt podoaba
Deja încep a te părăsi,
Totuși, rămâi puternic, viguros,
Cu aceasta te vei deosebi.
Cu chipul fără de asemănare
Sufletele ne încălzești,
Omenirea ce nu te dă uitării,
Îți aduce mulțumiri cerești.
Sergiu BESPALCO,
Stălinești
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com