La începutul celei de-a treizeci şi treia toamnă a renaşterii noastre naţionale (cronica o ducem de la sfârşitul lunii mai 1989, când în Sala de Marmură a Universităţii din Cernăuţi a fost constituită Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”) ne-a părăsit Ştefan Broască, istoric spiritual al scrisului românesc din nordul Bucovinei. Nu cu mult înainte de această zi tragică de 6 septembrie, Ştefan Broască a avut fericirea de a ţine în mâini unica sa carte de critică şi istorie literară „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”. Este o afirmaţie a ilustrului cernăuţean Paul Celan: „Sunt din Bucovina, un ţinut în care oamenii şi cărţile trăiesc împreună”. Criticul literar Ştefan Broască îşi invită cititorii la o „călătorie spre sine”, la o apreciere a vieţii literare în zonele comunităţilor de români din jurul patriei lor istorice. Or, o viaţă literară există atâta timp, cât există autori şi cititori. Format în acest spaţiu literar şi spiritual, sub influenţa unor lecturi valoroase, Ştefan Broască a lăsat pentru viitorime unica sa carte ca mărturie a unei istorii spirituale dramatice. Anunţând în cronicile sale despre puţinii autori români cernăuţeni, Ştefan Broască deduce că în nordul Bucovinei, la răscruce de milenii scrisul românesc a cunoscut o oarecare dezvoltare.
Născut la Băhrineşti, sat de baştină a câtorva scriitori români, Ştefan Broască a aflat încă din copilărie despre tragedia românilor bucovineni de la Fântâna Albă. Locul unde la 1 aprilie 1941 au fost împuşcaţi ţărani români din localităţile din Valea Siretului, care vroiau să scape de regimul bolşevic, se află nu departe de Băhrineşti. Ştefan Broască a fost primul ziarist român din Cernăuţi, care a scris despre acest masacru. Apoi a pregătit pentru tipar relatările unor consăteni de-ai săi care au trecut prin acest infern.
Activând la „Zorile Bucovinei”, apoi la „Plai Românesc”, Ştefan Broască şi-a încheiat cariera de publicist pe o notă majoră, cu articole de profundă rezonanţă cum ar fi cel întitulat „Românii din nordul Bucovinei sub steaua eternităţii lui Eminescu”.
Criticul literar Ştefan Broască, acel care a meditat mult asupra viitorului scrisului românesc din „dulcea Bucovină”, a prevenit că acesta depinde de buna studiere a limbii materne în şcoală, altfel cuvintele din graiul matern vor fi orfane.
Vestea despre plecarea la cele veşnice a lui Ştefan Broască, care a făcut parte dintr-o generaţie de scriitori, ce ne-au proslăvit istoria, limba şi cultura, a fost primită de toţi românii bucovineni cu multă durere. El ne-a învăţat să trăim cu cărţile… Cale lină spre ceruri!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com