Prima pomenire a satului Băhrineşti este datată cu 31 august 1458, în timpul domnirii marelui voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt printr-un uric, unde este menţionat: „…scuteşte slobozia Bohrineşti a mănăstirii Moldoviţa de podvor, posad, de munca la morile domneşti, de căratul vinului, de desetină, de stupi şi porci, de urmărirea hoţilor, de munca la cetatea Sucevii, vor merge la război numai dacă domnul va merge. în urmă de globnici şi pripaşari”. Aşa, cu semnătura marelui Domn începe istoria satului Băhrineşti.
Când a apărut prima biserică în sat nu se ştie. Într-un document din anul 1803 datat cu 15 aprilie, Cernăuţi, găsim că Vasile Vasilco constată că Bainţe (actualul sat Baeneţ, România) nu avuse biserică şi oamenii mergeau la biserica din Băhrineşti.
În „Documentele Bucovinene” de Teodor Balan, voi. VI, 1760- 1833, nr. 139, pag. 414, găsim un document: „Băhrineşti, 1814 — 05 Februarie”. Din acest document aflăm cine au fost proprietarii satului: — „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi şi Neculai moşia sa Băhrineşti”, documentul este semnat cu cuvintele de încheiere „…La această diată m-am întâmplat şi eu lohan Mandetschewski, pastor local” (despre istoria preoţilor până la lohan Mandetschewski nu există informaţii).
Un izvor de a afla ceva despre bisericile din Bucovina sunt Anuarele Bisericii Ortodoxe din Bucovina (Schematismus). Din Anuarele Bisericii Ortodoxe din Bucovina găsim informaţii despre bisericile din sate, şi anume cine erau preoţii, cine erau patroni ai bisericii, numărul de locuitori, informaţii despre şcoala din sat. Astfel, în 1841, paroh era Joann Mandaczewski (lohan Mandetschewski, Ion Mandicevschi), patron — Erben Stroici, locuitori — 614. În anul 1849 Bahrineştiul era parte integrală a mănăstirii Cetăţuia.
În 1856, paroh era Vasilie Mandicevschi. Patronul satului era baronul Mustaţă, locuitori — 730. Din Anuarul 1862 aflăm că în sat era şcoală trivială naţională. Locuitori — 770, paroh — Vasile Mandicevschi. În 1864 era şcoală trivială, postul de profesor, neocupat. Probabil copiii erau educaţi de aşa-numiţii „dascăli ambulanţi”. Patroni îi aveau pe Ignatz Donnersberg şi Erben Stroici, locuitori — 866.
Din 1868 paroh devine loann Mironovici. În anul 1883 în documente apare biserica, care astăzi bahrineştenii o numesc „biserica veche”.
Despre această biserică în copia „A” a inventarului bisericii întocmit la 3 (16) iunie 1905 citim: „Biserica aceasta a zidit-o comuna în anul 1880 din lemnul bisericii vechi din Vicovul de Jos, carele l-a cumpărat cu 100 cor. pe cheltuiala proprie şi din colete, şi s-a sânţit cu hramul „Prea sântei Treimi” în 4 (16) iunie 1883”. Mai ştim că la Vicovul de Jos biserica a fost construită cu ajutorul episcopului Dositei Herescu (1710-1789) în anul 1777.
În timpul când vornicul satului era Mihai Isopescu (1837-1907) numit Morozac, în sat s-a construit biserica şi şcoala. Din Anuarul 1887 găsim informaţie despre şcoală şi numărul de bărbaţi şi femei. în 1888 postul de paroh era vacant, în 1889 paroh era Ştefan Seleski, născut în 1842, numărul de locuitori 1.030. în 1894 învăţător de religie şi inspector şcolar devine preotul local Ştefan Seleski. Din Protocolul visitaţiei canonice protopres-viteriale pentru anul 1904 făcut în 19 martie (1 aprilie) 1905, paroh era Isidor Paşcanu, dar de la 3 (16) iunie 1905 paroh este Ştefan Cepişca. Numărul de locuitori în 1905 era 1.233. în 1907, când patroni ai bisericii erau obştea din Volcineţşi Johann Hermann, paroh era Ştefan Cepişca, născut în 1870, preot din anul 1898, paroh din 1905 în Băhrineşti, iar cantor era, din anul 1884, Ismail Siretean născut în 1861, numărul de locuitori -1.255.
Tot din copia „A” a inventarului bisericii întocmit la 3 (16) iunie 1905, când parohul Isidor Paşcanu a dat biserica parohului Ştefan Cepişca din adaosul din 1891 sub 392-393 găsim două icoane a Mântuitorului şi a Maicii Domnului pictate de renumitul Epaminonda Bucevschi (1843-1891), pe care Mihai Eminescu l-a numit “Rembrant al Bucovinei”.
Bucovina în Primul război mondial a constituit pentru Armata Austro-Ungară şi Armata Imperială Rusă un teatru secundar de operaţiuni militare. Nici o provincie europeană nu a avut de suferit în timpul Primului război mondial, cât a avut de îndurat Bucovina. Practic nu se ştie nimic despre istoria satului în timpul Primului război mondial. Primul Anuar după război este din 1921, se numeşte „Şematismul” şi este scris în limba româ nă. Din el aflăm că paroh era Mihail Corduş, născut în 1885, cantor Vasile Baloş. Există informaţie şi despre locuitori — 1.198, 286 de familii, din care 551 bărbaţi şi 647 femei. în 1923 parohul Mihail Corduş devine cavaler al ordinului „Coroana României”, persoane — 1.313. Din 1928 paroh este George Belei, născut în 1898, există şcoală de 4 clase, familii 330, persoane 1.409. în 1934 locul de paroh era vacant, din administraţia parohială făcea parte Maximilian Mitric, născut în 1903, cantor — Vasile Baloş, scoală cu 7 clase, persoane 1.580.
Din toamna anului 1934 paroh devine Nistor Popescu, ocupând acest post până Bucovina a intrat în componenţa URSS. în jaloba scrisă de Constantin Broască, Nicolai Tofan, Samuil Biluseac, Dionizie Cijevschi pe data de 31 mai 1939 Mitropoliei Bucovinei găsim următoarele: „Puteţi vedea că în această parohie au fost Pr. Mandicevschi 30 de ani, Pr. Mironovici 21 de ani, Pr. Seleschi 18 ani, Pr. Cepişca 17 ani”. Mai cunoaştem din documente că în anul 1939 epitropi ai bisericii erau Constantin Broască, Tofan Nicolai, Dionizie Cijevschi, epitrop contabil şi director şcolar, loan Cărşmaru, epitrop casar, Gheorghe Cornea, cantor, Vasile Baloş.
Din Protocolul visitaţiei canonice protopresviteriale pentru anul 1912 făcut în 11 (23) aprilie: «Biserica e de lemn, foarte mică, cu un acoperământ atât de defectuos, încât la ploaie cât de mică, curge chiar pe masă… a zidi o biserică nouă, cu atât mai mult fiindcă pregătirile referitoare s-au făcut, deja în anul 1907”. Într-un document găsim că în 1911 se va începe zidirea bisericii noi.
Probabil a fost efectuată o reparaţie, fiindcă din anii 20 nu mai găsim pomenire despre biserica nouă. În anii 30 a început adunarea materialelor pentru biserica nouă, paroh al bisericii fiind preotul Mitric. Lucrând în Arhiva regională, am găsit o mapă sub numărul 73 din 1937 a Mitropoliei Bucovinei, serviciul arhitecturii cu denumirea „Dosar privitor la construcţia bisericii noi din comuna Băhrineşti, judeţul Rădăuţi”.
Biserica nouă aşa şi nu a fost zidită din cauza conflictelor dintre oameni, războiului, ruinării de după război, apartenenţa la altă ţară, altă ideologie.
Mihai ACATRINI, directorul Şcolii de cultură generală din satul Băhrineşti, raionul Hliboca
Vladimir ACATRINI, colaborator la Biblioteca ştiinţifică a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi