La 10 noiembrie 1688, cu 333 de ani în urmă, la Bucureşti s-a încheiat tipărirea Bibliei în limba română.
Ea a intrat în istorie ca „Biblia de la Bucureşti”, apărută prin grija şi cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino şi a urmașului său, Constantin Brâncoveanu. „Biblia de la București” sau Biblia lui Șerban Cantacuzino este un monument al limbii române vechi şi prima traducere integrală a Bibliei în limba română.
Tipărirea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă şi de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu șase ani înainte a fost creat un grup de cărturari responsabili de scrierea Bibliei în limba română. Ei au adunat materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română. Până atunci au apărut trei mari lucrări: „Liturghierul” în română, tipărit în 1680, „Evangheliarul”, apărut pentru prima oară în spaţiul românesc în 1682, şi „Apostolul”, care a văzut lumina tiparului în 1683.
Patronul cultural al „Bibliei de la Bucureşti”, domnitorul Şerban Cantacuzino, n-a avut şansa să vadă cartea în forma finală, aceasta fiind tipărită la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins: „Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn Ioan Şerban Cantacozino basarab voevod, şi cu îndemânarea dumnealui Costandin Brâncoveanul marele logofăt.
Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării şi exarhul laturilor. Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile”.
„Biblia de la București” a avut o largă răspândire pe întregul teritoriu al României actuale, în Țara Românească, Moldova și Ardeal. Exemplare ale „Bibliei de la București” au circulat și în afara granițelor Țărilor Române. Un exemplar al ei a fost înmânat mitropolitului Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din Bologna.
Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.
Istoricul Alexandru D. Xenopol spunea ca „Biblia de la București” este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”. Ilustrul istoric al literaturii române, George Călinescu, afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”, iar Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.
Muzeul Naţional al Literaturii Române deține unul dintre cele mai bine conservate exemplare ale „Bibliei de la Bucureşti”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com