La 18 noiembrie 1906, cu 115 ani în urmă, la Craiova s-a născut pictorul şi graficianul român, Corneliu Baba.
Corneliu Baba este cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți. Primele lecţii de desen le ia de la tatăl sau, care studiase la Academia de Artă de la Viena. În 1920, pe scena Teatrului din Craiova, îl vede pentru prima oară pe George Enescu, al cărui chip şi interpretare îl impresionează profund. Din 1934 şi până în 1938 a studiat la Iaşi, avându-l ca profesor pe Nicolae Tonitza. Când a absolvit, în 1938, Academia de Arte Frumoase din Iaşi, a pornit să înfrunte singur căutările fără sfârşit şi chinuitoarele incertitudini ale îndeletnicirii sale de artist. Respectul pentru artă, pentru muncă, l-a făcut să-şi petreacă zile şi nopţi întregi în faţa unei pânze, să deseneze sute de schiţe pentru o compoziţie, să studieze, să şteargă ceea ce nu i se părea izbutit, să revină mereu până să ajungă la o imagine care să corespundă zbuciumului său lăuntric. Arta lui Corneliu Baba e în primul rând o meditaţie asupra lumii şi a vieţii. În 1942, compoziţia „Întoarcerea la sapă” a atras atenţia cercurilor artistice asupra sa. Pictorul Corneliu Baba a surprins prin prezentarea brută a vieţii de la ţară. El afirma: „Arta trebuie să emoţioneze. Un tablou trăieşte prin frumuseţea plastică a mijloacelor de exprimare şi prin sentimente dramatice adânc omeneşti. O pictură mare te tulbură, îţi dă emoţii puternice care te împiedică mult timp să o uiţi”.
Artistul a expus în întreaga lume, iar picturile sale, înfăţişând ţărani, muncitori, dar şi artişti români celebri, au fost apreciate de critici.
Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distincţii, în 1958 el a primit titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin şi al Academiei „Tommaso Campanella” din Roma. În 1946 a început să predea la Universitatea din Iaşi, iar în 1958 a devenit profesor universitar la Bucureşti. S-a stins din viaţă la 28 decembrie 1997. Corneliu Baba este, prin toate aspectele artei lui, un pictor al omului. Dimensiunea umană este pretutindeni prezentă în arta lui. Prin arta sa, glorioasa tradiţie a picturii româneşti a atins unul din punctele cele mai înaintate ale dezvoltării ei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com