În prima sâmbătă a lunii mai, conform tradiției, lvovenii marchează Ziua orașului lor natal. Anul acesta Ziua orașului Lvov urma să fie sărbătorită la 2 mai, însă din cauza carantinei programul festiv a fost amânat pentru mai târziu. Lvovul (Liovul sau Lembergul cum figurează el în cronicile românești) împlinește 763 de ani de la prima atestare documentară. În evul mediu el, făcând parte din regatul Poloniei, i-a găzduit pe mulți dregători și boieri din Moldova. Iar negustorii lui, din cele mai vechi timpuri, făceau comerț cu Țara Moldovei. Datorită acestor legături, confirmate în hrisoavele scrise la curtea domnească de la Suceava, în istorie apare Cernăuțiul ca oraș de vamă. La școala Frăției de la Lvov a învățat cronicarul Grigore Ureche, mitropolitul Kievului și Haliciului Petru Movilă. Aici și-a făcut studiile scriitorul și cărturarul Gheorghe Asachi. Una dintre cele mai vestite biserici din centrul Lvovului – Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului – a fost ctitorită de boieri moldoveni, din acest motiv localnicii o numesc și astăzi „Biserica Valahă” sau „Biserica Moldovenească”. Fondatorul primei biserici a fost domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu. Puțin se știe despre aspectul bisericii la acea dată. Ea a avut o fațadă susținută, trei turnulețe cu cupole și picturi murale în interior. Petru din Lugano, zis Italianul, a condus lucrările de construcție. În 1568 a început construcția turnului. În 1570 o parte din turn s-a prăbușit, iar în anul următor un incendiu a ars întreaga biserică. A doua biserică a fost ridicată la inițiativa Frăției de la Lvov. Ea a fost construită la sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII, cu fonduri oferite de negustorul grec Constantin Korniaktos, precum și de alți membri ai Frăției Adormirii Maicii Domnului din Lvov. Lucrarea a fost susținută de mulți alții, inclusiv de domnii Moldovei Ieremia Movilă și Simion Movilă. Arhitectura bisericii poartă amprenta Renașterii. În apropiere se află unul dintre reperele cele mai evidente din Lvov, Turnul Korniakt, care a fost ridicat la înălțimea sa actuală de 65 de metri, după un incendiu în 1695. La Lvov și-a găsit sfârșitul tragic domnul Moldovei, Ioan Nicoară Potcoavă. La 16 iunie 1578, „pentru stricarea păcii cu turcii”, el a fost executat. Nicoară Potcoavă şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă printre cazacii zaporojeni în Ucraina, unde era cunoscut ca Ivan, zis „Pidkova” („Potcoavă”). Așa îl numeau din cauza extraordinarei sale puteri, graţie căreia era în stare să îndoaie sau chiar să rupă în mâini o potcoavă de fier, după cum consemnează cronicarul moldovean, Grigore Ureche. Astăzi o mică piaţă din zona centrală a Lvovului (posibil chiar cea în care a avut loc execuţia sa), poartă numele de „Ivan Pidkova”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
