Este vorba de regretatul profesor kievean, Stanislav Semcinski, care la 2 mai ar fi împlinit 89 de ani. Cu profundă recunoștință și-a amintit de acest „Magister Maximus” discipolul și continuatorul cauzei lui, Serghii Lucikanin, profesor la aceiași catedră – de lingvistică generală și filologie clasică a Universității Naționale „Taras Șevcenko” din Kiev, pe care a condus-o mulți ani Stanislav Semcinski. „El a jucat un rol decisiv în formarea mea ca filolog și românist. Foarte des îmi amintesc lecțiile lui, inclusiv în spital și chiar la el, acasă. Lumina acestui mare profesor ne urmărește încă”, a scris Serghii Lucikanin pe contul său de Facebook. Stanislav Semcinski a fost o personalitate deosebită, cu merite deosebite. S-a născut la 2 mai 1931 în localitatea Akmanghit (în prezent Bilolissia, raionul Tatarbunar, regiunea Odesa), populată de ucraineni și români, de la care viitorul profesor lingvist a învățat limba română. În anul 1953 Stanislav Semcinski a absolvit Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev, iar în 1956 susține teza de candidat în științe filologice cu tema „Împrumuturile lexicale în limba română din limbile rusă și ucraineană”. Continuându-și cercetările în această direcție, Stanislav Semcinski publică în 1974 monografia „Interferența semantică a limbilor”. Atunci, cu un lot de cărți, cu încă mirosul proaspăt de cerneală tipografică, profesorul kievean a sosit la Cernăuți și le-a dăruit studenților de la Catedra de Filologie Română de aici, după ce le-a citit un curs special de interferență a limbilor. Ca lingvist și specialist minunat în slavistică și romanistică, profesorul emerit al Universității din Kiev, Stanislav Sencinski, a devenit membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, Profesor Honoris Causa a Universității din Cluj, România. La începutul anilor 90, când în Moldova s-au iscat discuții aprinse în apărarea limbii române, argumentul lui Stanislav Semcinski s-a dovedit a fi foarte convingător: „În primii ani de ocupație a Basarabiei de către ruși aici a văzut lumina tiparului „Carte de rugăciuni”, apărută în „românește”. În 1817 a fost editat în „românește” și „Ceaslovul”. În sfârșit, în 1827 la Sankt-Petersburg iese de sub tipar „Gramatica rusească și românească” a lui Ștefan Margellă”. Pe lângă toate meritele sale ca lingvist, profesorul Stanislav Semcinski a fost primul care a organizat la Universitatea din Kiev un cerc de studiere a limbii române, printre discipolii lui fiind regretatul poet și traducător din română, Viktor Baranov, același Serghii Lucikanin. Stanislav Semcinski și-a îndrumat discipolii să traducă în ucraineană opere de referință ale literaturii române, el însuși servind exemplu în această privință, traducând din Mihail Sadoveanu. Avea în plan să editeze și un compendiu al literaturii române. A alcătuit un manual de limba română pentru toți doritorii ucraineni de a învăța această limbă. Ca lingvist cu cunoștințe vaste a fost acela care a descifrat inscripția de pe placa de argint care a rămas de la sicriul slăvitului mitropolit al Kievului Petru Movilă. Prin aceasta a pus punctul pe „i” în discuțiile în plan internațional, în jurul anului de naștere al lui Petru Movilă. A fost primul președinte al Asociației „Ucraina-România”, asociație care a durat punți spirituale între popoarele acestor două țări. În această zi de Florar, când la Kiev înfloresc slăviții castani, să ne amintim de Stanislav Semcinski, cel care a luminat atâtea suflete dornice de știință și frumos cu razele de arminden ale diferitor graiuri.
(V.K.) „Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
