S-au împlinit 205 ani de la nașterea prorocului poporului ucrainean, Taras Șevcenko. Marele Cobzar, supranumit așa după opera sa poetică, s-a învrednicit și de slava de poet național al ucrainenilor. Ceva asemănător s-a întâmplat și cu Mihai Eminescu, supranumit „Luceafărul poeziei românești”, după titlul operei sale de căpătâi – poemul „Luceafărul”. Mai este considerat și poetul național al românilor.
Cernăuțiul este unul dintre puținele orașe din lume, unde au fost ridicate pe postament chipurile de bronz ale acestor doi poeți naționali, mândria literară a neamurilor lor și reprezentanți de prim rang în constelația geniilor literaturii universale. Această apropiere a lui Șevcenko și Eminescu la Cernăuți a simțit-o foarte des regretatul poet ucrainean și traducător de marcă, Vitali Kolodii. Lui îi aparține cea mai excelentă traducere a poemului eminescian „Luceafărul” în limba lui Taras Șevcenko.
Tot la Cernăuți, la Editura „Bukrek”, a apărut ediția bilingvă – în ucraineană și română – a „Cobzarului” șevcenkian, traducerea în română fiind realizată de poetul din Suceava, Ion Cozmei, originar din satul în care s-a născut tatăl lui Eminescu. Și dacă vorbim de măiestria traducătorului, putem afirma că Ion Cozmei a reușit să realizeze cea mai exactă traducere a „Cobzarului” în limba lui Eminescu.
Este semnificativ și alt fapt. Autorul monumentului lui Mihai Eminescu din Cernăuți este sculptorul Dumitru Gorșcovschi. Acest sculptor, român de origine, a creat și monumentului lui Taras Șevcenko din Noua Suliță.
Într-adevăr, această vecinătate benefică a geniilor, vecinătate blagoslovită de pronia cerească, este un puternic factor de inspirație și trăire sufletească.
Vasile CARLAȘCIUC
