Crasna, cu crestele Carpaților în preajmă, cu stânele păstrate pe pășunile montane, se înscrie de minune în noțiunea românească de „plai mioritic”. Nu este vorba numai de îndeletnicirile și tradițiile strămoșești, care sunt respectate de localnici cu fidelitate, ci și de sufletul evlavios al acestora. Crăsnenii au fost și sunt cu profundă credință în Dumnezeu. Poate are o influență benefică asupra lor energia divină, căci un munte desparte Crasna de „Mecca românească” – slăvita mănăstire Putna. Anume la Crasna, în drum spre Putna, a poposit o noapte „Sfântul poeziei românești”, Mihai Eminescu.
Crăsnenii, printre primii în regiune, spre sfârșitul epocii comuniste, simțind că-și pot manifesta mai liber credința, au pus mână de mână și au construit o frumoasă și impunătoare biserică. Cea veche era prea mică pentru o populație de circa 10 mii de oameni. Lângă biserică a fost păstrată și casa țărănească, cu acoperiș din șindrilă, unde a înnoptat poetul nostru național, Mihai Eminescu, transformând-o în muzeu. Și tot în curtea bisericii a fost înălțat monumentul în cinstea crăsnenilor deportați de regimul totalitar, care nici după gardurile cu sârmă ghimpată nu s-au dezis de neam și credință.
Iar divinitatea a răsplătit râvnirea în credință a crăsnernilor, dându-le o Icoană a Maicii Domnului Făcătoare de Minuni. Această icoană a fost pictată în anii 50 ai secolului trecut de către un pictor emigrant rus, Smirnov. El lucra în Crasna, locuia aici, iar în timpul liber picta icoane. Odată i s-a adresat crăsneanul Andronic Istratie să picteze pentru familia sa icoanele Mântuitorului şi a Preacuratei Maicii Sale. Familia Istratie avea frumosul obicei de a dărui icoane celor săraci, pentru a-i întări în credinţă. Astfel, icoanele pictate de Smirnov au fost dăruite, cu o ocazie, familiei lui Mihai Mitric. După moartea lui Mihai Mitric şi a soţiei sale, icoanele erau păstrate de urmașii acestora. Odată, făcând în casă rânduială înaintea Floriilor a anului 1995, soţia lui Constantin, feciorul lui Mihai Mitric, a observat pe chipul Maicii Domnului, o picătură ce semăna cu o lacrimă. Femeia a arătat minunea casnicilor și aceștia s-au mirat de cele văzute. Din când în când, lacrimile continuau să se ivească pe icoană, iar gospodarii casei au hotărât să o dăruiască bisericii. În anul 1995, a treia zi de Paşti, familia Mitric a adus icoana în Biserica Naşterea Sfântului loan Botezătorul, încredinţând-o parohului Vasile Paulencu, care, săvârşind un Te-Deum înaintea ei, a aşezat-o în altar.
Așa a început istoria Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Crasna. În preajma Paștelui din anul acesta ea a fost scoasă din biserică și purtată prin localitățile storojinețene pentru a le feri de pandemia de coronavirus.
În inima Crasnei, pe un loc sfințit, dăinuie împreună Credința strămoșească, Iubirea și Jertfirea în numele neamului românesc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
