Pe data de 7 iunie, stil nou, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Teodot, episcopul Ancirei. Sfântul Teodot a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. A fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei. El îi adăpostea pe creștinii prigoniți. Teodot îi ajuta în taină cu toate cele necesare pe creștinii care scăpaseră de persecuții. Aduna trupurile creștinilor omorâți și le îngropa. În perioada aceea, șapte fecioare au fost torturate pentru credința lor în Hristos, iar în cele din urmă au fost înecate într-un lac. Una dintre acestea, Sfânta Tecusa, i-a apărut în vis lui Teodot și i-a cerut să scoată trupurile lor din lac și să le îngroape. Astfel, în urma acestui vis, Teodot a ieșit împreună cu un credincios să împlinească dorința muceniței. Conduși de un înger al Domnului, el a reușit să găsească trupurile fecioarelor și să le îngroape. Din păcate, cel care l-a ajutat a ajuns să îl trădeze pe Teodot și să îl pârască judecătorului. După ce acesta a fost supus la mai multe chinuri, a primit mucenicia prin tăierea capului.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 7 iunie este pomenită cea de a treia Aflarea a Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Simeon Metafrast, în „Viața Cuvioasei Matroana”, scrie despre această Aflare a cinstitului Cap al Mergătorului Înainte, spunând că „Marcel, Ghenadie și Chiriac au mers la episcop și au spus lui Uranie (episcopul Emesei în acea vreme) despre o minune dintr-o peșteră. Episcopul, cunoscând ca este un lucru mare, a luat pe clericii săi și au mers la locul acela, în peștera în care altă dată locuia Eustatie, ereticul. Și făcând rugăciune, a poruncit episcopul ca în locul acela să sape pământul. Acolo a fost găsit Sfântul Cap al lui Ioan. Acest cinstit și sfânt cap, fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint. Și, fiind vestit acest lucru de un preot, a fost adus din Comane și primit de strălucita cetate a cetăților, împreună cu credinciosul împărat și popor, cu toată bucuria. Și cu credință închinându-se cinstitului și sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, va lua cinstitul Cap al Sfântului Ioan și-l va așeza în biserica cea mare a cetății Emesa, Siria.
În calendarul popular au fost fixate următoarele semne ale timpului pentru această zi: dacă pe iarbă este multă rouă, anul va fi bogat în recolte; dacă până la această dată n-a înflorit scorușul, toamna va fi târzie; dacă scorușul are multă floare, va fi bogată recolta de cereale și in. Ploaia din această zi este semn că luna iunie va fi ploioasă. Vântul puternic e semn de recoltă bogată de floarea soarelui. Furtuna din 7 iunie prevestește nopți reci în următoarele zile.
Este important să știm că în natură au avut schimbări esențiale și unele din aceste semne ale timpului nu mai sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com