La 15 septembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitor al Mitropoliei Banatului. Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș s-a născut în 1568, în orasul Raguza din Dalmația, iar după moartea tatălui sau, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. La vârsta de 15 ani a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, iar după cinci ani a ajuns la Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Aici s-a călugărit și a primit numele de Iosif. A fost trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timișoarei. Așezarea în scaun a fost săvârșita pe 20 iulie 1650. În anul 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoș, aproape de Timișoara, iar după 3 ani a trecut la cele veșnice.
De asemenea, este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Nichita. El era got (un trib de origine germană, care pentru scriitorii greci este „dincolo de Dunăre”). S-a născut şi a trăit pe malurile Dunării şi a suferit pentru Hristos în anul 372. Credinţa creştină era pe atunci deja larg răspândită prin tot ţinutul goţilor. Sfântul Nichita credea în Hristos şi a acceptat Botezul din partea episcopului got Teofil, care a participat la Primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325). Goţii păgâni începură să se opună răspândirii creştinismului, ceea ce a avut drept consecinţă o dezbinare dezastruoasă pentru ambele părţi. Sfântul Nichita a îndurat multe chinuri din partea regelui got păgân şi a murit după ce a fost aruncat în foc. Trupul său a rămas nevătămat de flăcări şi a fost iluminat cu o minunata strălucire. Noaptea, un prieten al mucenicului, un creştin pe care îl chema Marian, a recuperat trupul Sfântului Nichita şi l-a îngropat în Cilicia. După aceea a fost transferat la Constantinopol. O parte din moaştele Marelui Mucenic Nichita au fost mai târziu mutate la mănăstirea Vysokie Decani în Serbia. Sfântul Nichita a primit de la Hristos o nepieritoare coroană de preamărire în anul 372.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 15 septembrie este prăznuit Sfântul Mucenic Mamant. El s-a născut în Paflagonia, iar părinții lui ascultau cuvântul Domnului, fiind credincioși, iar din această cauză au ajuns să fie întemnițați, credința lor fiind mai importantă decât libertatea. Sfântul Mamant s-a născut în închisoare. Minunile au început chiar din ziua în care s-a născut, atunci când un înger i-a apărut în fața unei femei credincioase, Amina, spunându-i să meargă în temniță pentru a îl lua pe Sfântul Mamant. Sfântul Mamant nu a vorbit până când nu a împlinit vârsta de 5 ani, iar primul cuvânt pe care acesta l-a grăit a fost „mama”, astfel femeia i-a pus numele Mamant. În vremea domniei lui Aurelian a avut loc un masacru asupra tuturor persoanelor creștine, unde nici măcar cei mici nu au fost iertați. Sfântul Mamant avea doar 15 ani când a ajuns în fața împăratului ce îi cerea să se lepede de credința sa, însă acesta a refuzat de fiecare dată, fiind supus unor chinuri de neimaginat. Acesta a fost bătut, biciuit, ca mai apoi să fie aruncat în mare, loc de unde a fost salvat de către un înger, ce l-a dus pe un munte de lângă Cezareea, unde a reușit să îmblânzească animalele.
După semnele timpului din această zi se poate prezice cum vor fi iarna şi următoarea vară. Dacă la 15 septembrie nu plouă şi e cald, iarna va fi geroasă şi cu zăpadă. De adie vânt rece, vara va fi călduroasă. Dacă plouă, primăvara va fi târzie şi umedă. Dacă cerul e senin, a doua zi va fi vânt.
În prezent nu toate semnele timpului sunt actuale, ele ţin mai mult de tradiţia populară, căci în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com