Potrivit Calendarului ortodox, stil nou, la 17 ianuarie este cinstit Sfântul Antonie cel Mare. Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea, în satul Coma din Egiptul de Mijloc. Acesta provenea dintr-o familie de ţărani înstăriţi şi credincioşi. Antonie cel Mare este considerat ca fiind întemeietorul vieţii călugăreşti. La vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie se retrage în pustie pentru 20 de ani. După moartea părinţilor săi, la doar 20 de ani, Sfântul Antonie a auzit în biserică cuvintele lui Iisus Hristos: „Daca voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoara în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21). După auzirea acestor cuvinte, Sfântul Antonie cel Mare face întocmai. Vinde întreaga avere pe care o primise de la părinţii săi, îşi încredinţează sora unei comunităţi de fecioare şi, în cele din urmă, merge pe calea călugăriei. La vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie se retrage în pustie pentru 20 de ani. La insistenţele ucenicilor săi, acesta părăseşte peştera şi devine părintele duhovnicesc al multor călugări din diverse comunităţi monastice din pustia egipteană.
La 17 ianuarie, stil vechi, sunt prăznuiţi Cuviosul Teoctist şi Sfântul Mucenic Zosima. Acest sfânt Zosima era din Cilicia şi vieţuia în pustiu la un loc cu fiarele. Fiind prins de tiranul Domiţian şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, i s-au ars urechile cu fiare înroşite. A fost aruncat într-un cazan plin de murdării clocotite şi apoi spânzurat cu capul în jos. Dar, în chip minunat, a răbdat toate. Pe când altă dată era chinuit, s-a arătat un leu, care cu glas omenesc a vorbit despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta a adus la credinţa creştină pe Atanasie Comentarisiul. Mai târziu Zosima, fiind slobozit de tiran, s-a dus iarăşi în pustiu, luând cu el şi pe Atanasie, pe care l-a catehizat şi l-a botezat. Acolo amândoi au trăit în crăpătura unei stânci, unde şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu.
În popor se crede că Sfântul Zosima este ocrotitorul prisăcarilor. În această zi e bine să consumi miere pentru întărirea sănătăţii şi pentru ca albinele să facă multă miere. Calendarul popular afirmă că dacă la 17 ianuarie luna este plină, iar vremea e senină, la primăvară vor fi mari viituri. Dacă pe copaci e multă zăpadă, prisăcarii vor avea un an bogat în miere. Dacă cerul e senin, gerurile vor ţinem încă mult timp. Dacă norii sunt sus pe cer, se aşteaptă ger. Dacă la răsăritul soarelui cerul e roşu, se aşteaptă vânt.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com