La 21 mai, stil nou, sunt prăznuiți Sfinții Constantin și Elena. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut și sub numele de Constantin I, sau în cadrul Bisericii Ortodoxe sub titulatura de Sfântul Constantin cel Mare, a fost un împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306 d.Hr. și care a condus Imperiul Roman până la moartea sa, survenită în anul 337. Sfântul Constantin a rămas cunoscut până în timpurile noastre mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325; aceste acțiuni sunt considerate factori majori ai răspândirii religiei creștine. Reputația sa de primul împărat creștin a fost recunoscută de către istorici, începând cu Lactanțiu și Eusebiu de Cezareea, până în timpurile noastre, deși în mediile neortodoxe încă mai există dispute cu privire la sinceritatea convingerilor sale religioase. Acestea ar fi fost alimentate de sprijinul pe care l-a arătat în continuare zeităților păgâne, precum și de faptul că s-a botezat abia spre sfârșitul vieții.
Biserica îl cinstește în rândul sfinților, în ceata drepților, prăznuindu-l împreună cu mama sa, sfânta împărăteasă Elena, fiind numiți „Sfinții Mari Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena”. Sfânta drept-credincioasă Împărăteasa Elena, Întocmai cu Apostolii (c. 248 – c. 329), a fost mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul împăratului Diocletian, divorțează de împărăteasa Elena. Aceasta nu se recăsătorește, ci trăiește departe de atenția publica, dar aproape de fiul sau. A reușit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos.
Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.
La 21 mai, stil vechi, este cinstit Cuviosul Arsenie cel Mare. El era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut şi păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, şi plin de toată bunătatea şi înţelepciunea dumnezeiască şi omenească. Pentru aceasta a fost hirotonit diacon. Şi ocârmuind atunci împărăția romanilor Teodosie cel Mare. Căutând om duhovnicesc şi învăţat care să fie în stare să înveţe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de Arsenie şi a scris la împăratul Graţian şi la papa Inocenţiu, să-l trimită pe Arsenie la el. Deci purcezând Arsenie de la Roma şi sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la faţă şi la fire este om cinstit. Şi, umplându-se de multă bucurie, Teodosie îl cinstea ca pe părintele său, şi i se smerea ca unui dascăl. Iar Arsenie, urând mărirea şi iubind pe Dumnezeu, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorinţa. Şi îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: „Arsenie, fugi de la oameni şi te mântuieşte”. Deci el nezăbovind, ci schimbându-şi portul, s-a dus şi a sosit la Alexandria. Şi călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea şi anevoioasă.
În calendarul popular există următoarele semne ale timpului pentru această zi: dacă la răsărit de soare cerul este trandafiriu, va ploua, de e vreme senină, nu vor fi ciuperci. Dacă la apus de soare cerul este roșu, vreme frumoasă va fi mai multe zile. Dacă dimineața apare curcubeul, ploaia va continua, iar dacă apare spre seară, starea vremii se va încălzi. Dacă până la această dată a înflorit mălinul, vara va fi ploioasă.
În zilele noastre au avut loc mari schimbări climatice și unele din aceste semne nu mai sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com