22 iunie – Zi de doliu și comemorare a jertfelor războiului în Ucraina

La Stroiești a rămas un singur participant la cel de-al Doilea război mondial
După Ziua Soarelui (a solstițiului de vară) urmează una dintre cele mai negre zile în istoria popoarelor, care la 22 iunie 1941 făceau parte din componența „primului stat socialist din lume” – URSS, numit în istoriografia contemporană „fostul imperiu sovietic”. La 22 iunie 1941, înarmată până-n dinți și pătrunsă până-n măduva oaselor de ideologia xenofobă față de tot ce nu ținea de „rasa ariană”, Germania nazistă a năvălit mișelește asupra Uniunii Sovietice. Focul celui de-al Doilea război mondial mistuia de câțiva ani orașe și sate și se extindea în toate părțile lumii, însă la 22 iunie 1941 a început cea mai sângeroasă etapă a lui. S-au încăierat în lupta pe viață și moarte două sisteme antiumane și totalitare – nazist și bolșevic.
Întregul teritoriu al Ucrainei a fost transformat în teatru de război, valul distrugător trecând de două ori peste el. Fiecare al cincilea locuitor al ei și-a pierdut viața. Pierderile demografice ale Ucrainei se cifrează la 14,5 milioane de vieți omenești, ceea ce constituie 40-44 la sută din pierderile URSS în această conflagrație mondială.
Războiul, direct sau indirect, a adus lacrimi și nevoi, pierderi irecuperabile în fiecare familie din Ucraina. Mama sau femeia îndurerată – iată chipul principal al monumentelor ridicate în majoritatea localităților noastre, aceasta fiind o exprimare profundă a sacrificiilor făcute în cei cinci ani de război și nu numai. Mame fără copii și femei văduve – iată rezultatele tuturor războaielor – mari și mici, mondiale și locale.
În această zi de doliu sunt pomeniți și ostașii care au parti­cipat la „misiunea internațio­nalistă” în Afganistan, și cei care au luptat și luptă în Donbas, apărând independența Ucrainei în zilele noastre, la 70 și ceva de ani după ultimele salve ale celui de-al Doilea război mondial.
– La Stroiești, raionul Noua Suliţă, se păstrează memoria fiilor satului căzuți în lupte, spune primarul localităţii, domnul Marian Cucureac. Cu un an în urmă, în centrul satului a fost ridicat un monument în cinstea consătenilor noștri, care nu s-au întors de pe fronturile celui de-al Doilea război mondial. Sunt vii amintirile despre veteranii de război, scăpați cu viața și făuritorii vieții de după război. Ei au pus baza actualei gospodării agricole locale „Spicul de aur”. Din rândurile acestora e în viață doar unul singur – Ilie Melnic. A mai rămas și o singură persoană cu statut de participant la război.
Trei locuitori din satul nostru au luptat în Afganistan. Avem și opt participanți la Operațiunea antiteroristă din Donbas. În prezent patru tineri se află acolo, pe linia întâi. S-au înrolat în armată pe bază de contract.
La 9 mai ei toți au primit cadouri din partea Consiliului sătesc. Au fost omagiați repre­zen­tanții a trei generații de luptători pentru independență, viață liberă și pașnică. Acum, la 22 iunie, îm­preună cu Florea Nichitin, preșe­dintele Organi­za­ției veteranilor din sat, am depus flori la monumentul consătenilor căzuți în război.
E o datorie sfântă. La fel de importantă este atenția și grija față de oamenii care s-au jertfit și se jertfesc pentru cauza noastră comună. Există probleme în ceea ce privește asigurarea cu loturi de pământ a participanților la Opera­țiunea antiteroristă. Sunt probleme complicate, dar ele țin de viața pașnică și oricum vor fi rezolvate. Or, pacea este finalul echitabil al fiecărui război, este ceea ce încununează sacrificiile omenești.
(Cor. nostru)