La 26 septembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, numit și Sfântul Ioan Teologul. El este unul din cei doisprezece Apostoli ai lui Iisus, autorul uneia dintre cele patru Evanghelii. Sfântul Ioan Evanghelistul era cel mai tânăr dintre cei doisprezece Apostoli și se spune despre el că este cel mai apropiat de Iisus Hristos. El a fost ucenicul căruia Iisus Hristos, când era răstignit pe Cruce, i-a spus să aibă grijă de Fecioara Maria. După moartea Fecioarei Maria, Ioan a plecat în Efes unde a propovăduit creștinismul. În perioada persecuțiilor anticreștine ale lui Domițian, ar fi fost arestat și dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare într-un vas cu ulei fierbinte. Ulterior, a fost exilat pe insula grecească Patmos. S-a întors în Efes, după moartea împăratului, și și-a petrecut acolo ultimii ani din viață. Potrivit tradiției creștine, când Sfântul Apostol Ioan avea peste 100 de ani, a luat șapte ucenici, a ieșit cu ei din cetatea Efes, și le-a poruncit să sape o groapă în formă de cruce. După ce au terminat de săpat, Ioan s-a așezat în groapă și a cerut să fie acoperit cu pământ. După un timp, ucenicii au deschis mormântul și au observat că era gol. Potrivit tradiției, în fiecare an pe data de 8 mai, din mormânt se ridică o pulbere, despre care se spune că ar avea puteri tămăduitoare. În perioada în care a fost exilat pe insula Patmos, Ioan Evanghelistul a scris, potrivit tradiției creștine, Cartea Apocalipsei. În ultimii ani din viață a scris Evanghelia după Ioan și trei Epistole.
La 26 septembrie creștinii ortodocși români îl cinstesc pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab, canonizat de Sfântul Sinod în anul 2008 pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țara Românească. Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost Domn al Țării Românești între anii 1512- 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei Mănăstiri Curtea de Argeș, a rămas în istorie ca „ Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii ”. După ce a ajuns pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare, a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea al Moldovei (Ștefăniță Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman. A trecut la cele veșnice pe data de 15 septembrie 1521.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 26 septembrie este prăznuit Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul. A fost unul din centurionii împăratului Tiberiu (14-37) din cohorta „Italica” din oraşul Cezareea Palestinei. Corneliu era un om bun şi milostiv aşa cum se arată în Faptele Apostolilor: „Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fap. Ap. 10 ; 1, 2). Aflând despre învăţăturile şi patimile Domnului Iisus Hristos începuse să creadă şi se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească a primi sfântul botez. Pentru cineva care nu era evreu acest lucru era însă nepermis în acel moment. De abia după Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc în jurul anului 50, au fost primiţi în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiaţi împrejur. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, primul Sinod al Bisericii, Sfinţii Apostoli au hotărât ca neamurile nou creştinate să rămână fără tăierea împrejur. Corneliu Sutaşul a fost cel dintâi dintre neamuri botezat. După primirea sfântul botez, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în misiunea de propovăduire, iar mai pe urmă a fost hirotonit episcop. A fost prins în oraşul Schepsia de către senatorul Dimitrie, care l-a obligat să jertfească idolilor. Arătându-şi în faţa acestuia puterea rugăciunii sale la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat împreună cu familia sa şi alte 277 de persoane.
În calendarul popular pentru această zi sunt următoarele semne ale timpului: dacă apa în râuri și iazuri este foarte rece, înseamnă că s-a sfârșit „vara Arhanghelilor”; dacă plouă, va fi bogată recolta de cerealiere de toamnă. Pe stejari sunt multe ghinde, e semn că iarna va fi geroasă și cu zăpadă. Dacă s-au călătorit graurii, prima zăpadă va cădea devreme.
Unele semne ale timpului din vechime își pierd însemnătatea, deoarece în natură au loc schimbări climatice esențiale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com